Curtea supremă de justiţie a ţării va trebui să decidă dacă Fiscul ieşean încearcă să jupoaie o corporaţie sau aceasta încearcă prin toate mijloacele să fenteze statul. Miza este o sumă relativ mică, de sub un milion de lei, dar cazul este ilustrativ pentru poziţia adoptată pe de o parte de stat, de cealaltă, de companii puternice.
Inspectorii fiscali susţin că unele categorii de cheltuieli, greu de urmărit, sunt umflate artificial, astfel încât compania, profitabilă altminteri, să apară în scripte ca abia supravieţuind. La rându-le, reprezentanţii firmei îşi prezintă cheltuielile ca absolut normale, societatea neavând nimic de ascuns. Bătălia dintre Fisc şi Veolia a ajuns la o primă concluzie în faţa Curţii de Apel, dar războiul încă nu s-a sfârşit.
Fiscul spune că firma a fost dusă intenţionat pe pierdere
În a doua jumătate a anului 2018, inspectorii fiscali care analizaseră timp de şase luni contabilitatea Veolia Energie Iaşi SA, fosta Dalkia SA, au stabilit că aceasta datora în plus statului 21.295 lei în contul impozitului pe profit şi 800.502 lei, drept TVA, sume datorate începând cu 2012. Diferenţa faţă de sumele achitate deja ar fi plecat de la faptul că societatea îşi stabilise nejustificat o bază impozabilă cu 8,5 milioane lei mai mică. Acest lucru făcuse ca în perioada 2013-2015, Dalkia/Veolia să funcţioneze contabil în pierdere, înregistrând anual o pierdere fiscală de aproximativ 1,5 milioane lei.
Fiscul reproşa companiei faptul că din facturile prezentate la control nu rezulta ce servicii efective fuseseră prestate de consultanţi, pentru a se putea verifica realitatea lor. N-ar fi fost prezentate nici contractele încheiate pentru prestarea serviciilor, studiile de fezabilitate, autorizaţiile sau situaţiile de control.
Printre altele, către compania ieşeană de termoficare se facturaseră „activităţi de inteligenţă economică, colectare şi analiză date, procesarea şi analiza documentaţiei relevante studiului de fezabilitate şi desfăşurării procesului de negociere a contractului de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică”, nefiind însă clar ce servicii concrete fuseseră prestate, dacă fuseseră. Serviciile unui avocat francez fuseseră plătite cu 1,2 milioane lei, fără să fie însă detaliate.
Observaţii similare erau făcute şi asupra costului serviciilor de management prestate de Veolila Environment din Franţa pentru compania-fiică ieşeană. O sumă de 4,8 milioane lei, reprezenta cheltuielile de constituire a sucursalei ieşene, în această sumă fiind inclus şi costul aferent dreptului de folosire a mărcii Veolia. Or, arătau inspectorii, compania „nu a prezentat în timpul inspecţiei sau în punctul de vedere exprimat, modul în care marca a generat beneficii, nu a cuantificat valoarea adăugată şi profitul generat la Veolia Energie Iaşi SA, iar opinia societăţii privind deductibilitatea parţială a costului mărcii nu poate fi luată în considerare întrucât serviciile nu au fost justificate ca fiind prestate în fapt”. Reprezentanţii Fiscului observau şi faptul că, atunci când Primăria delegase gestiunea serviciului public de termoficare către Dalkia SA, cum se chema iniţial Veolia, nu fusese prevăzută şi obligaţia utilizării mărcii. Era deci o cheltuială inutilă.
CItiți mai multe pe ziaruldeiasi.ro