În urmă cu 65 de ani, România a aderat la UNESCO, iar de astăzi, pe lista obiectivelor protejate se numără și Roșia Montană.
Este o realizare a tuturor românilor pentru că peisajul cultural minier de aici conține „cel mai reprezentativ exemplu de minerit subteran aurifer din lume”.
În actuala guvernare au existat tensiuni vizibile cu mult înainte de această decizie, de parcă ei vor să trăiască într-o altă Românie, sau România lor este alta.
Florin Cîțu și Ludovic Orban, ar fi pledat în coaliție pentru retragerea dosarului Roșia Montană pe motiv că statul român riscă să piardă procesul de arbitraj cu Gabriel Resources, dar ar fi invocat și o serie de probleme de legalitate la întocmirea dosarului, iar USR PLUS a amenințat că își retrage miniștri din ședința de Guvern.
Tensiune, acesta este cuvântul cel mai potrivit pentru perioada dinaintea luării acestei decizii care ar trebui să ne bucure. Cioloș l-a luat în derâdere pe Cițu, pe bună dreptate. Este absurd să spui că dai jos tot dealul și să protejezi totuși minele din interiorul dealului”. Cum era de așteptat și nu ne mai surprinde, UDMR-ul a susținut poziția PNL-ului.
Un singur duș rece l-a mai echilibrat pe cel care este în plină campanie internă de alegeri: ONG-urile care au început să pună presiune publică pe Guvern să nu retragă dosarul.
Totul este bine când ieșim învingători, iar astăzi ne mai mândrim cu o victorie.
La Roșia Montană se află cea mai importantă, extinsă și diversă din punct de vedere tehnic mină de aur din Imperiul Roman. Săpate în timpul ocupației Daciei între 106 și 271, galeriile se întind pe șapte kilometri și patru munți. Descoperirile arheologice din peisajul înconjurător dezvăluie, de asemenea, o multitudine de situri de prelucrare a minereului, adăposturi, clădiri administrative, cimitire și locuri sacre. Pentru construcție și exploatare au fost folosite tehnici inovatoare din întregul Imperiu Roman.
De exemplu, deshidratarea se făcea cu ajutorul unor roți cu palete hispanice acționate de benzi de alergare.
Cu toate acestea, multe elemente ale peisajului minier sunt unice, inclusiv zonele miniere verticale suprapuse, cunoscute sub numele de hawsers, cu acoperișuri tăiate în trepte. În întregul său, Roșia Montană întruchipează o realizare de pionierat de neegalat în tehnologia minieră. Din cauza amenințării acute pe care o reprezintă licențele de exploatare minieră active, situl este, de asemenea, inclus pe Lista patrimoniului mondial în pericol, se arată pe site-ul UNESCO.
Conform Ministerului Culturii, lista Patrimoniului Mondial a fost deschisă pentru România cu înscrierea Deltei Dunării în anul 1991 ca sit natural și a fost continuată apoi cu înscrierea de situri culturale: sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Biserici din Moldova (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi (1993), Cetățile Dacice din Munții Orăștiei (1999), Centrul Istoric Sighișoara (1999), Biserici de lemn din Maramureș (1999).