Un cunoscut profesor de la Colegiul Naţional “Emil Racoviţă” a trecut în nefiinţă. ”Drum lin către stele, domnului profesor de geografie Florin Cazamir -Colegiul Emil Racoviţă-Iaşi!!! Condoleanţe familiei!”, este mesajul postat pe Facebook de către reprezentanţii USLIP IASI. La începutul acestei toamne, USLIP făcea apel pentru strângerea unei sume de 10.000 de euro pentru un tratament în străintate.
„Anunţ umanitar, Stimaţi colegi! În momentul de faţă, domnul Florin Cazamir, colegul nostru profesor de geografie la Colegiul Naţional Emil Racoviţă se află în stadiul avansat al unei boli cumplite, iar timpul pare să nu mai aibă răbdare”, potrivit unui anunţ al USLIP IASI. Tânărul profesor a lăsat în urmă doi copii.
“Nu ne-a predat doar geografie”
Elevii Colegiului Naţional “Emil Racoviţă” au transmis un mesaj pentru fostul lor profesor Florin Cazamir. “De cele mai multe ori, nu este uşor să le insufli tinerilor pasiune pentru ceva, să le stârneşti curiozitatea sau să îi convingi să caute mai multe informaţii atunci când este necesar. Pentru domnul profesor Florin Cazamir însă, toate acestea parcă veneau de la sine, uşor şi firesc. Aşa că, fie că le plăcea sau nu geografia înainte să-l cunoască pe domnul profesor, toţi elevii ajungeau s-o îndrăgească datorită deschiderii şi implicării dumnealui, scrie ziaruldeiasi.ro.
Pentru unii a reprezentat „esenţa” Colegiului Naţional „Emil Racoviţă” Iaşi, fiind un profesor care „a crescut şi a influenţat generaţii întregi de elevi, care au atins un nivel de excelenţă” şi au transformat mai apoi geografia în carieră, aceştia preluând entuziasmul domnului profesor şi purtându-i în suflet sfaturile. Zi de zi venea vesel la ore, pentru că îi făcea plăcere.
S-a implicat, i-a păsat, ne-a dat tot ce avea mai bun în el, pentru a fi şi noi, la rândul nostru, mai buni. Va rămâne în amintirea noastră drept profesorul care „ne ţinea mereu activi la ore, pentru că puteam râde şi învăţa în acelaşi timp” şi care „nu ne-a predat doar geografie, ci şi lecţii despre viaţă, pregătindu-ne pentru viitor”.
Pentru ceilalţi, care nu au avut oportunitatea să îl cunoască în mod direct şi să interacţioneze cu dumnealui, domnul Cazamir va fi mereu zâmbetul de pe holurile şcolii, zâmbet pe care îl primeau de fiecare dată când îi spuneau „Bună ziua!” Inspira tuturor încredere şi încuraja întotdeauna, iar vorbele sale, imprimate în minţile elevilor, vor continua să o facă, deşi dumnealui nu se mai află fizic printre noi. Mulţumim, domnule profesor, pentru tot ceea ce aţi făcut pentru elevii colegiului nostru! Dumnezeu să vă odihnească în pace! Transmitem condoleanţele noastre familiei îndurerate. Cu respect, Consiliul Elevilor de la Colegiul „Racoviţă”, se arată pe pagina de socializare a unităţii de învăţământ.
“Va deveni el însuşi una dintre stele”
Şi reprezentanţii instituţiei de învăţământ au transmis un mesal pentru fostul lor coleg. “In memoriam Florin Cazamir. În această după-amiază de 10 decembrie, la Colegiul Naţional „Emil Racoviţă” s-a lăsat tăcerea. Adâncă, apăsătoare, nefirească. Pe holuri şi în clase, luni vor reveni elevii şi profesorii. Spre deosebire de orice altă zi de luni, fiecare va veni cu tăcerea şi cu tristeţea sa, iar toţi cu o dureroasă amintire. Pentru că de astăzi după-amiază, Florin Cazamir, profesor de geografie, pasionat de călătorii, a pornit mult prea devreme în Marea Călătorie.
Fără harta pe care o avea de obicei la el, căci acolo unde a plecat, Lumina divină îi va arăta Calea. Fără globul terestru, căci sufletul său a trecut dincolo de graniţele lumii fizice, pe care s-a străduit să o înţeleagă ca să le-o explice elevilor.
Cu siguranţă, va fi uimit de planete şi de galaxii, de stele şi de constelaţii, le va vedea de aproape, le va cunoaşte altfel decât până acum. Şi, pentru că sufletul său a fost şi este numai strălucire, va deveni el însuşi una dintre stele. Iar noi, de câte ori o vom privi, ne vom aminti că omul e izvor de bunătate, de energie, de speranţă, că omul e zâmbet. Că poate să lupte până la ultima fărâmă de putere, că are pentru ce şi pentru cine să facă asta.
Că ştie ce e respectul şi devotamentul şi responsabilitatea şi că, în tot ce face, nu se abate de la ele. Şi că profesorul trebuie să fie el însuşi în faţa elevilor, fără nimic artificial, că predarea începe din momentul în care acesta ajunge la sufletul elevilor săi şi produce acolo o reacţie; că un singur cuvânt spus la momentul potrivit poate să determine în elev schimbări pozitive nebănuite. Că, înainte de toate şi dincolo de toate, profesorul e om.