Deși lucrarea a fost inițial atribuită lui Iordache Nicolau în anul 1863, în 2011 Vasile Doroftei a realizat o copie care este venerată și astăzi în Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului din București. Este remarcabil faptul că se spune că icoana originală s-a pictat singură.
La mijlocul secolului al XIX-lea, în orașul Iași, ieroschimonahul Nifon de la Mănăstirea Horaița – Neamț căuta un iconar iscusit pentru a zugrăvi o icoană a Maicii Domnului conform rânduielilor bisericești. Alegerea a căzut asupra iconarului Iordache Nicolau din Iași, unul dintre cei mai pricepuți pictori bisericești ai vremii. Acesta a început să lucreze la icoană în anul 1863, respectând cu sfințenie vechile canoane.
Cu toate că Iordache Nicolau era expert în redarea trăsăturilor Sfintelor Chipuri ale Fecioarei Maria și a Pruncului Iisus, s-a poticnit inexplicabil în procesul de pictare. Îngrijorat și speriat că și-ar fi putut pierde îndemânarea, a amânat lucrul și s-a rugat cu smerenie pentru îndrumare divină.
Următoarea zi, când s-a întors în atelier, a descoperit cu uimire că icoana era terminată, iar chipurile Maicii Domnului și a lui Hristos străluceau de lumină și har. Analizele ulterioare au confirmat că fețele Maicii Domnului și a Pruncului Iisus nu prezintă nicio urmă de pensulă, confirmând caracterul miraculos al picturii.
Iordache Nicolau însuși confirmă miracolul pictării acestei icoane prin mărturia sa din 29 iunie 1863, păstrată până astăzi pe un petec de hârtie în arhiva Schitului Prodromu din Sfântul Munte:
„Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iaşi, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii Domnului cu însăşi mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez feţele Maicii Domnului şi a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieşit potrivnice, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că am uitat meşteşugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei mătănii mari înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârşit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai voit a pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi o greşeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune”.
Această minune a avut un impact profund în comunitatea din Iași, iar icoana a fost considerată una dintre cele mai venerate icoane din ortodoxie.
Copia icoanei de la Iași a fost realizată de tânărul și talentatul pictor bisericesc Vasile Doroftei, la atelierul „Panselinos” din Iași. Vasile Doroftei, dedicat studiului și promovării iconografiei bizantine, a utilizat cu migală tehnici tradiționale de iconografie pentru a crea o reproducere fidelă a icoanei originale. Cu profund respect față de lucrarea originală, Doroftei s-a străduit să captureze autenticitatea și sacralitatea imaginii, acordând atenție fiecărui detaliu cu devotament.
Procesul de realizare a copiei icoanei a implicat o muncă minuțioasă, de la pregătirea materialelor până la aplicarea fiecărei pensule cu precizie și reverență. Această copie fidelă a icoanei din Iași a fost ulterior adusă la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, unde a devenit un simbol al credinței și devoțiunii pentru credincioșii care vin să se roage și să se închine la frumusețea sa divină. Ferecătura din argint a icoanei a fost realiză în Grecia și a fost sfințită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în data de 24 octombrie 2011, la sfințirea Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului.
Numeroasele copii ale icoanei „Prodromița” au fost distribuite în diferite locații, atât în România, cât și în străinătate. Una dintre primele copii se găsește la Reședința Arhiepiscopală din Galați, donată în 1898 de un cadet al Comisiei Europene a Dunării de la Sulina. În plus, Parohia Pechea, jud. Galați, păstrează o altă copie din 1903, realizată de Pavel Monahul la Muntele Athos. În București, Schitul Darvari găzduiește o copie datată din 1922.
Biserica Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului deține o reproducere fidelă a originalului, pictată de Vasile Doroftei, cu ferecătura de argint realizată în Grecia în 2011. Mănăstirea Prodromița din Hârșova, jud. Constanța, înființată în 2012, găzduiește o altă copie a acestei imagini iconice.
Biserica „Sf. Împ. Constantin și Elena” din Galați deține, de asemenea, propria sa copie a icoanei. Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea a primit o copie în 2015, binecuvântată de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie. Mănăstirea Sfânta Elisabeta din Cluj-Napoca a obținut o copie în 2015, realizată de călugării schitului Prodromu. Mănăstirea Oașa, jud. Alba, are o copie pictată în paraclisul său. Mănăstirea Icoana, jud. Gorj, deține o copie litografiată a imaginii. Biserica Spitalului din Dej a achiziționat o copie în 2016. Mănăstirea Dagâța a primit o copie în 2017. De asemenea, Biserica militară Sfântul Gheorghe și Eroii Neamului din Bacău are propria sa copie din 2017.
În Parohia Săveni, jud. Ialomița, o copie a ajuns în 2017 de la Mănăstirea Putna. Mănăstirea Plumbuita a primit o copie în 2018. Parohia Breazu, jud. Iași, deține propria sa copie a icoanei. Biserica „Sf. Ap. Andrei” din Viena, Austria, găzduiește o copie a icoanei. Parohia Zell am See, Austria, are, de asemenea, o copie. Parohia Boteanu-Ienii, București, deține propria sa copie. Parohia Dudu II din Chiajna, jud. Ilfov, a primit recent una. În plus, Biserica „Sf. Ecaterina” – Paraclis universitar din București include, de asemenea, o copie a icoanei. Aceste numeroase replici atestă devotamentul susținut față de această icoana sacră în numeroase comunități religioase atât din România, cât și din străinătate.
Icoana a devenit un simbol al credinței și al minunilor atribuite Maicii Domnului în orașul Iași și dincolo de el. Faptul că a fost pictată de către un iconar local și apoi că a fost adusă o copie fidelă a icoanei la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului îi leagă pe locuitorii din Iași de această minune divină și de puterea credinței.
În ciuda dificultăților întâmpinate în procesul de pictare, iconarul Iordache Nicolau a lăsat o mărturie scrisă, care atestă minunea pictării icoanei fără intervenția mâinii omenești. Această mărturie este păstrată cu sfințenie în arhiva Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos, împreună cu icoana originală, ca un martor al harului divin manifestat în procesul de creație.
Astfel, povestea acestei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Prodromița” continuă să inspire și să aducă alinare credincioșilor din întreaga lume, evidențiind puterea credinței și a rugăciunii în fața dificultăților și încercărilor vieții.
Această poveste uluitoare a icoanei „Prodromița” se încheie cu o solemnitate care reflectă profunzimea credinței și a devoțiunii comunității. De la miracolul pictării originale în 1863, până la realizarea copiilor fidele ale acestei icoane sacre în zeci de locații din întreaga lume, puterea divină și minunile Maicii Domnului continuă să răsune prin timp și spațiu. Fie ca această icoană să rămână o sursă de inspirație și lumină pentru toți cei care se roagă și se închină în fața ei, simbolizând credința neclintită și puterea vindecătoare a harului divin.
Citiți și Primul cimitir ortodox românesc se deschide în Japonia