Prelungirea stării de urgență, suspendarea cursurilor în școli și universități de aproape o lună, spectrul unei noi perioade de izolare la domiciliu pentru elevi, studenți, profesori, tineri și adulți deopotrivă, frecvența alarmantă a îmbolnăvirilor cu virusul distructiv, totul întreține neliniștea, preocuparea pentru evoluțiile viitoare din perspectiva socială, medicală, economică și financiară, nu în ultimul rând – educațională.
Conferința de presă de ieri a Ministrului Educației, mult așteptată și destul de tardivă, a clarificat puține lucruri – amânarea întoarcerii la cursuri, anularea simulărilor pentru examenele naționale, a olimpiadelor, a evaluărilor de sistem pentru clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, ipoteza unor examene naționale în luna iulie, câteva chestiuni curriculare fugare, alături de precizări firești pentru o succesiune logică a admiterii în universități, a finalizării ciclurilor de licență și master.
Esențial rămâne, însă, procesul de învățare „altfel”, demersul de pregătire a elevilor pentru examenele naționale, deci, pe cale de consecință, profesorii, cu adaptarea și dăruirea cunoscute, vor identifica singuri soluțiile adecvate fiecărui context școlar.
Discrepanțele se adâncesc, unii elevi vor beneficia de o pregătire mai consistentă, prin interacțiunea benefică profesor – elev, prin recapitulări, clarificări, dialoguri virtuale frecvente, teme relevante corectate și explicate. În alte situații, însă, distanța rămâne, comunicarea este sporadică, resursele și logistica sunt limitate și precare, deci este nevoie de o atentie sporita si solutii in consecinta.
Am fi așteptat mai multe aspecte concrete, în locul generalităților și al formulărilor vagi, ar fi fost nevoie de o strategie cu măsuri clare pe termen scurt și mediu, cu o structură limpede de document specific managementului educațional. Programele și tematicile de examen trebuie publicate urgent în noua lor formă, cu eliminarea conținuturilor care ar fi făcut obiectul studiului în semestrul al doilea.
Ne întrebăm firesc dacă există un proiect de urgentare a demersului de digitalizare a învățământului, cu o necesară dotare a elevilor cu tablete și modalități de acces la internet, cu modernizarea digitală a școlilor, totul dublat de o formare riguroasă, temeinică a profesorilor pentru a aborda în viitor și învățarea online, cu toate metodele ei specifice, în complementaritate cu activitățile directe, din sala de clasă.
Nimic despre o posibilă platformă națională destinată învățării online, despre finalizarea Bibliotecii Scolare Virtuale, despre rolul resurselor educaționale deschise, nimic despre proiecte europene posibile, măcar într-un inventar rapid de variante, strategii, planuri care se conturează de către specialiști. Unde sunt, însă, acești experți, unde este vocația pedagogică și didactică a echipei ministeriale?
Recomandări, scrisori metodice, sugestii pentru profesorii debutanți, un capitol distinct pentru învățământul rural, pentru diferite zone defavorizate, referiri la restul anilor de studiu, dincolo de clasele terminale sunt alte aspecte și abordări așteptate încă în sistem, deși, de multe ori, inspectorii și profesorii au preluat inițiative și au găsit soluții didactice în timpuri de criză și de comunicare dificilă, în conjuncturi diferite.
În aceste condiții, conferința de presă de astăzi rămâne doar un gest politic și guvernamental de liniștire a opiniei publice, aducând o parțială clarificare, amânând din nou deciziile ferme și abordările temeinice, profesioniste.
Ceea ce îmi vine în minte acum este piesa de teatru absurd „Așteptându-l pe Godot”, scrisă de irlandezul S. Beckett, acum când avem nevoie totuși de soluții logice, raționale, de trasee posibile, analizate cu luciditate, cu avantaje și dezavantaje, cu o anume doză de predictibilitate, pentru a ieși din criză, din derive de tot felul, din labirintul încercărilor neclarificate.
Deputat PSD de Iași
Prof. dr. Camelia GAVRILĂ
VICEPREŞEDINTELE COMISIEI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT,ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT