Era la sfârșit de an
Când un brav hunedorean
Lăsa “Țările de Jos”
Și un alt contract bănos
Ca să vină în Copou…
Mulți au cam făcut miștou.
Cum e asta? E o glumă?
Nu! Ne strângem împreună!
Mai aducem jucători
Că nu suntem amatori!
Și-am plecat spre “Semilună”.
Nici nu ne știam de-o lună.
Și-am jucat trei amicale
Și-aveam semne de ‘ntrebare
O să biruim, noi, oare?
S-a reluat și campionatul
Și-am mers din eșec în altul
Dar munceam, ne antrenam
Cu sudoare și speram
C-o să fie cândva bine…
Pentru cine, pentru mine?
… Pentru cei care trudesc
Și tot timpul năzuiesc,
Fotbalul nu-l păcălesc!
Mircea sta îngândurat:
Nu-i posibil! Am lucrat!
Pe toți i-am analizat!
O știu și elevii mei
Că suntem mai buni ca ei!
Peste nu foarte mult timp
Rezultatele au venit.
Punct afară și ‘ntr-o seară
Am mers în semifinală
În Cupă, ca odinioară…
Și pe “câini” i-am bătut iară!
A venit alt adversar
De care n-aveam habar.
Dar la cât suntem de buni
O să strângem iar din pumni
Că avem de apărat
Copoul cel minunat!
Și o să răzbim, să știți!
Fără să avem răniți!
Că nu s-a văzut vreodată
Coach-ul să ne lase baltă!
Că nu e specialist mai… tehnic
Decât, al nostru, MIRCEA REDNIC!
PS:
Pentru că nu ești aici
Toți, de la mari pân’ la mici
Îți dorim să fii voios,
Puternic și sănătos!
O să treacă și COVIDUL
Și-o să vină iarăși timpul
Sa ne bucurăm cu toții
De succese de proporții!
Și în viitorul an
Să te faci și mai ieșean!
Și acum, ca la sfârșit
Ține minte, negreșit:
CU DRAG NE VOM DUCE CRUCEA
CÂT ALĂTURI NE E… MIRCEA!