Recentele realități ale politicii susținute de personajele obscure de la Palatul Victoria îngrijorează în modul cel mai serios. Biciuiți de la spate de către președintele Johannis, premierul țării, ministrul muncii și ministrul finanțelor dezvăluie o realitate cruntă care nu poate fi analizată decât ca o ieșire în decor.
Ultimele cifre menționate de finanțiștii țării plasează România pe penultimul loc dintre țările Europei de Est la criteriul creșterii salariului minim cu doar 7,2%, în timp ce, în Polonia, creșterea ajunge la 15,6%, în Slovacia la 11,5%, iar în țara vecină, Bulgaria la 9%.
Credite mai scumpe, deci rate mai mari
Dacă adăugăm și rata inflației care în România se situează la procentul de 3,5% fiind cea mai mare rata a inflatiei din Europa Centrală, rezultă că în realitate, puterea reală de cumpărare a oamenilor manifesta o creștere de sub 4% raportată la salariul minim aflat în plată din care ar mai trebui să scădem devalorizarea monedei naționale, creșterea alarmantă a indicelui ROBOR, toate acestea însemnând credite mai scumpe, deci rate mai mari.
Analizând acest tablou rezultă că, din creșterea minimă de 7,2%, în realitate ca și creștere netă nu mai rămâne aproape nimic. Toate acestea se completează cu prorogarea termenului de intrare în vigoare a Legii care are ca obiect dublarea alocațiilor de stat pentru copii, prin Ordonanța Guvernului la care evident, mai menționăm și creșterea prețului energiei, creștere pe care Guvernul vrea să o acopere cu necesitatea liberalizării prețurilor.
Bugetul Ministerului Dezvoltării a scăzut cu 45%, iar Bugetul alocat pentru Educatie, este cel mai mic din ultimii 23 de ani.
Deficitul bugetar se îndreaptă vertiginos către ținta de 5% ceea ce face ca instituțiile europene să declanșeze împotriva României procedura de deficit depășit ducându-ne efectiv cu peste 10 în urmă, în perioada 2008 – 2011 în care deficitul bugetar s-a situat undeva între 4,8 % și 7,2 % conform I.N.S.
Deși România se îndreaptă cu pași repezi și mari către un faliment generalizat, Guvernul României se preocupă în ultima perioadă de strategii pentru alegeri anticipate, având ca singur scop legitimizarea unor viitoare măsuri economice care nu pot să conducă decât la o formă deosebit de gravă de genocid social generalizat.