„Astăzi, 15 ianuarie 2020 se împlinesc 170 de ani de la naşterea poetului naţional Mihai Eminescu. S-a născut imediat după Revoluţia paşoptiştilor, într-o epocă agitată, când ideea autodeterminării românilor a cunoscut o revigorare fără precedent.
La împlinirea vârstei de 9 ani, în 1859, a avut loc Unirea Principatelor, care a pus bazele României moderne. Eminescu se afla la Cernăuţi, învăţa şi îl avea profesor pe marele patriot Aron Pumnul. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, dar mai ales reformele sale l-au găsit pe Mihai Eminescu încă în etapa formării şcolăreşti, dar nu indiferent la ceea ce se întâmpla în mica Românie.
Preţuirea faţă de Cuza şi-a arătat-o mai târziu, amintindu-l în câteva articole, dar şi personal, prin 1870, când, aflat la Viena, la studii, l-a vizitat pe primul domnitor al Principatelor Unite, la Döbling, în Germania, unde Cuza îşi trăia amarul exil. Visul pentru o Românie glorioasă, mare, unită şi-l creionează în poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, scrisă în 1867, pe când poetul avea 17 ani. În acelaşi an, Eminescu a vizitat Alba-Iulia şi locul detenţiei marelui Horea. Lui i-a dedicat o emoţionantă poezie, în care îşi exprimă năzuinţa dezrobirii Transilvaniei şi unirii cu ţara.
În anul 1869, Eminescu şi-a început studiile la Viena, continuându-şi activitatea patriotică: se înscrie, alături de Ion Slavici, în Societatea literară şi ştiinţifică a studenţilor români din Viena; devine membru al societăţii „Românismul”, ce promova folclorul naţional; este primit în societatea „România”, a studenţilor din universitatea vieneză. El va milita pentru unirea celor două asociaţii, din care va rezulta cunoscuta societate studenţească „România Jună”.Războiul de Independenţă din 1877 l-a găsit pe Eminescu redactor la ziarul „Timpul” din Bucureşti, cu deplină forţă creatoare. De aceea, în numeroase articole scrise în această perioadă, neîntrecutul gazetar, mânuind cu real talent şi competenţă izvoare istorice contemporane, a dăltuit dragostea sa faţă de neam şi ţară, faţă de dreptul istoric al poporului la independenţă şi neatârnare, reiterând îndeosebi ideea unităţii românilor prin revenirea acasă a Bucovinei, Basarabiei şi Transilvaniei.
Puţini i-au înţeles aspiraţiile spre unitatea neamului. De aceea au început să-l catalogheze ca şovin, antisemit, acuzându-l că instigă la ură şi nesupunere. Nu s-a intimidat, ci a întreprins noi acţiuni ce vizau România Mare. Pe 24 ianuarie 1882 înfiinţa societatea secretă „Carpaţii”, pentru unirea tuturor românilor în hotarele „Daciei Mari”. Societatea a fost desfiinţată brutal la 28 iunie 1883, iar lui Eminescu, unul dintre fondatorii ei, i s-a pregătit scoaterea din viaţa publică într-un mod scandalos, sub acuzaţia că ar avea probleme psihice. Putem considera aceste capodopere eminesciene drept testamentul său patriotic. Poezia Doina constituie expresia lirică a necesităţii de conservare a fiinţei şi a identităţii noastre naţionale.„Unirea românilor este visul meu de fier”. Mihai Eminescu „
Deputat Cîtea Vasile, membru în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport și vicepreședinte în Comisia pentru tehnologia informației
sursa comunicat de presă remis de către Cabinet parlamentar Vasile Cîtea