Ministrul de Interne, Marcel Vela, nu și-a urmat vocația, dar a descoperit-o pe cea a subalternilor săi. Ar fi trebuit ca toți oamenii MAI să aleagă cariera de bodyguard.
Alocarea polițiștilor, jandarmilor, a mascaților la un priveghi și la o înmormântare privată a subliniat în ochii opiniei publice talentul de regizor eșuat al domnului ministru. A intercalat și cai și elicoptere și tot degeaba. O parte dintre cetățeni au râs, cei mai mulți s-u enervat, dar absolut toți s-au simțit jigniți.
Ministrul de Interne și-a abandonat atributul vestimentar care l-a făcut celebru în urmă cu câteva luni, pe vremea când interpreta poticnit textele ordonanțelor militare.
A părăsit recuzita și a anunțat în direct, că stă cu ochii pe niște cetățeni care nu poartă masca, nu plătesc taxe și nici impozite, organizează funeralii și nunți faraonice, nu păstrează distanța reglementară, ocazional se bat, se omoară, practică jocuri de noroc interzise și, în general, au nevoie de paza calificată.
Ar fi foarte bine ca domnul Marcel Vela să se decidă, în sine, la vârsta maturității, să se dedice chemării sale initiale, vocație mărturisită în public: să se călugărească, să intre într-o mănăstire direct în funcția de stareț. Această alegere presupune un prim pas, acela al demisiei.
Demisia nu este un act înjositor, dimpotrivală, poate salva ce a mai rămas dintr-o reputație făcută fărămițe. Doar oamenii puternici demisionează când înțeleg că sunt depășiți de situație. Pentru cunoscători: demisia este un pas mic pentru un om, dar un pas mare pentru concetățeni.
Demisia nu doare.
Curaj, domnule ministru Marcel Vela, suntem cu ochii pe dumneavoastră.
(Sursa: Comunicat de presă Vasile Cîtea, deputat PSD Iași)