Silviu Iordache, directorul CCD Iaşi, a fost numit preşedintele ARACIP (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar) din cadrul Ministerului Educaţiei.
Săptămâna aceasta a fost numit un nou preşedinte la ARACIP, Agenţia care se ocupă cu asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar.
Este vorba de Silviu Iordache, directorul Casei Corpului Didactic ,,Spiru Haret” din Iaşi. Silviu Iordache are o experienţă de peste 23 de ani la catedră unde a predat geografie la unul dintre cele mai importante instituţii de învăţământ din România, Colegiul Naţional ,,Emil Racoviţă” din Iaşi.
În plus, de aproape şapte ani conduce cea mai mare Casă a Corpului Didactic din ţară unde a reuşit să impună un management performant. Cu doar cinci profesori metodişti Casa Corpului Didactic Iaşi, condusă de Silviu Iordache, a reuşit să obţină cinci proiecte finanţate din fonduri europene, o performanţă remarcabilă, scrie ziaruldeiasi.ro.
,,Da, este adevărat. Am preluat această funcţie şi sunt onorat pentru că mi s-a oferit această oportunitate într-o perioadă în care lucrurile nu stau foarte bine la ARACIP, unde au fost câteva probleme de management constatate chiar de corpul de control al Ministerului Educaţiei în aceasta vară. Îmi voi da tot interesul în a corecta aceste deficienţe. Este nevoie urgentă de o reformare drastică a tuturor instituţiilor neperformante precum şi de o schimbare de paradigmă în întreg sistemul de învăţământ românesc.
Un rol deosebit îl ocupă calitatea sistemului de învăţământ şi în perioada dificilă prin care trecem se observă nevoia acută şi urgentă de noi standarde de performanţă pentru profesori, elevi şi autorităţi locale. E foarte important ca aceste standarde să fie ridicate, dar şi în concordanţă cu realitatea actuală din societatea noastră. Suntem într-o perioadă în care cei care au rezultate, au demonstrat asta, ştiu cum să facă treabă, să aibă curajul să facă un pas în faţă.
Este o funcţie cheie într-o instituţie cu atribuţii importante în mecanismul de performanţă al învăţământului românesc. Aşa că avem nevoie de acţiuni concrete care să ţină cont de nevoile tuturor beneficiarilor sistemului de învăţământ: elevi, părinţi dar si societatea în ansamblul ei. Am văzut că o publicaţie s-a grăbit deja să creeze prejudecăţi la adresa mea şi să îmi facă un portret fără ca măcar să îmi pună o întrebare, fără ca măcar să se intereseze de performanţele mele actuale sau de trecutul meu complet. Provin dintr-o familie care doar prin muncă au răzbit în viaţă. Este trist că societatea noastră alege acest tip de atacuri, de tip bullying, o problemă pe care trebuie să o corectăm rapid dacă dorim să accesăm o treaptă superioară a educaţiei moderne.”