Olesea Atanasiu, văduva care și-a pierdut soțul în urma incendiului de la rafinăria Petromidia, nu își poate găsi liniștea. Ea a rămas singură cu un copilaș de 3 ani, după ce Iulian Atanasiu, de doar 32 de ani a murit.
Mesajul emoționant pe care l-a scris pe rețelele de socializare a stârnit un val de reacții și meaje de susținere.
„Dacă acum când citești asta ai lângă tine jumătatea ta, lasă telefonul, sărută-ți dragostea și spune-i cât de mult îl/o iubești… Spre deosebire de mine, tu încă poți face asta, voi vă puteți lua în brațe și vă puteți șopti la ureche că totul va fi bine! Eu nu mai am asemenea posibilitate, eu doar am fost pusă în fața faptului împlinit.
Dacă sunteți certați dar mai este loc de împăcare, lăsați orgoliile naibii și iubiți-vă, iubiți-vă ca și cum ar fi pentru ultima dată! Voi puteți face asta, mie nu mi s-a dat de ales.
Dacă aveți vorbe rămase nespuse, e momentul să deschideți gura, nu uitați, voi aveți cui spune, eu nu mai am…
Dacă sunteți supărați și aveți vreo durere, nu ascundeți lacrimile, puneți capul pe umărul de lângă voi și plângeți, voi îl aveți, eu nu mai am decât o pernă rece în care-mi plâng durerea mută și surdă, și oricât de mult nu aș striga, nu mai e nimeni să mă audă.
Dacă aveți senzația că aveti probleme și vă doare, doar aveți senzația, doare atunci când ai senzația că dacă ai reuși să îți strigi durerea la adevărata ei intensitate s-ar rupe universul în două și s-ar șterge limita dintre văzut și nevăzut”.
,,Așa arată iadul”
Soția lui Iulian trăiește o dramă, cu greu își poate găsi cuvintele pentru a descrie cu adevărat ce simte. Dacă noapte ar trebui să fie un sfetnic bun, pentru mămica rămasă singură nu e deloc așa. ,, Noaptea e acel moment când nu îți mai aparții, când vrei să plângi…”.
„Ziua e bine, e mai liniște în suflet, sunt mulți oameni în jur, toată lumea vorbește, e acel furnicar de care nici gândurile nu ți le auzi, ziua o pot numi un fel de „amortizor al durerii”… Daaaaar pedeapsa vine noaptea.
Cică noaptea ar trebui să fie un sfetnic bun, vă zic eu, nu, nu e! Noaptea e acel moment când se închid ușile și acele sute de mâini întinse cu ajutoare dispar în ceață.
Noaptea e acel moment când nu îți mai aparții, când vrei să plângi și să țipi până ar începe să îți sângereze corzile vocale de durere, dar nu poți pentru că te temi să nu trezești și sperii copilul și ajungi în punctul în care ești nevoit să țipi, să urli și să plângi în șoaptă…
P.S. așa arată iadul”, scrie cu durere, furie, neputința şi revoltă soţia tânărului de 32 de ani care a murit în urma incendiului de la Rafinăria Petromidia din Năvodari.