Plecarea la muncă în străinătate pare a fi o speranță la un trai mai bun pentru mulți români. Însă dramele pe care le trăiesc aceștia sunt de-a dreptul înfiorătoare.
Au fost identificate câteva tipuri de consecinţe negative directe ale plecării unuia sau ambilor părinţi în străinătate asupra familiei şi copiilor rămaşi acasă. În primul rând sunt cele referitoare la evoluţia cuplului parental. Plecarea unuia dintre părinţi, îndeosebi a mamei, conduce la o deteriorare, la o răcire a relaţiei dintre cei doi parteneri. Aceasta conduce în unele situaţii la divorţ, copilul ajungând să fie încredinţat unuia dintre părinţi.
Traumele emoţionale se manifestă în mod diferit în funcţie de vârsta şi personalitatea copilului. Unii copii plâng în mod frecvent, alţii chiar se îmbolnăvesc, iar alţii caută suportul afectiv din partea altor persoane, inclusiv de la cadrele didactice. Faptul că părinţii plecaţi încearcă să nu le lipsească nimic copiilor rămaşi acasă şi le cumpără chiar şi obiecte ostentative în raport cu nevoile reale ale acestora este perceput de către intervievaţi ca fiind o încercare de manifestare a afectivităţii însă care poate avea influenţe negative asupra educaţiei copiilor.
Privarea copiilor de afectivitatea parentală influenţează procesul de dezvoltare a personalităţii acestuia, consecinţele imediate sunt în cele mai multe cazuri de manifestări comportamentale ca reacţii la traume emoţionale, însă lipsa unei intervenţii, fie din partea familiei, fie a şcolii sau a altor instituţii pentru atenuarea acestor trauma, are un potenţial major de a afecta pe termen lung personalitatea copilului. Aceste efecte pot fi considerate mai degrabă consecinţe indirecte ale plecării părinţilor în străinătate.
Proiectul “România este țara mea!”, finanțat de Secretariatul General al Guvernului României, are ca scop motivarea românilor să se întoarcă acasă. Revino și tu acasă!