Diplomatul a folosit pașapoarte chiliene pentru a evita deportările în Transnistria. Munca sa a rămas anonimă timp de decenii. În 2017, a primit distincția de „Drept între popoare” în Israel.
Miercuri, 23 mai, s-au împlinit 142 de ani de la nașterea lui Samuel del Campo, diplomatul chilian care a salvat 1.200 de evrei din Holocaustul celui de-al Doilea Război Mondial în România. Istoria sa a devenit cunoscută abia în anul 2012, când alt diplomat, Jorge Schindler del Solar, care a lucrat la Ministerul de Externe în Chile, a intrat în contact cu un bătrân de naționalitate israeliană care i-a spus că a găsit în hainele tatălui său un „laissez-passer”, adică un document similar unui pașaport, pe care era înscris un drapel chilian.
Istoria lui Samuel del Campo își are rădăcinile în anul 1940, când Chile a acceptat cererea guvernului polonez în exil de a-și reprezenta interesele în România și Italia. În anul următor, Samuel del Campo a fost numit Consul General și noul reprezentant diplomatic al Chile în România, unde s-a confruntat cu grozăvia deportărilor evreilor care trăiau în țara noastră, lucru pe care l-a transmis în Chile, fără a primi răspunsuri.
Politica guvernului chilian în acei ani a fost evidentă în arhiva Anexei Confidențiale la Carta de Serviciu nr. 42 a Ministerului de Externe și Comerț, datată 20 decembrie 1933, publicată de Academia Diplomatică din Chile, care arată că: „Nr. 1: Consulii vor refuza categoric viza pasapoartelor oricărei persoane de naționalitate turcă, siriană, rusă, poloneză, lituaniană, libaneză, maghiară, chineză, a țiganilor, evreilor, de culoare neagră, galbenă sau indieni, etc. – Comuniști, infractori, traficanți de persoane, traficanți de droguri, contrabandiști, etc.”
Academia Diplomatică din Chile i-a dedicat un amplu articol în care analizează dificultățile întâmpinate de Del Campo în îndeplinirea atribuțiilor sale când a ajuns la București. „Presiunea nazismului asupra guvernului României creștea odată cu sosirea unui număr tot mai mare de trupe germane în țară, exacerbând situația deja complicată a refugiaților polonezi. Era crucial să acționezi rapid și hotărât”, explică ei.
„Rolul său ca garant al drepturilor persoanelor evreiești a ajuns să îngrijoreze guvernul colaboraționist al României, transformându-l pe el însuși într-o țintă pentru polițiile secrete”, au adăugat.
De fapt, ei comentează că deciziile luate de Samuel Del Campo nu au fost „examinate în mod corespunzător” la vremea respectivă, ci au însemnat chiar și „expunerea propriei sale vieți la un pericol grav”.
Pogromul de la Iași
Pogromul de la Iași, petrecut în iunie 1941, a fost unul dintre cele mai atroce episoade de violență antisemită din timpul celui de-al Doilea Război Mondial în România. Sub coordonarea mareșalului Ion Antonescu și cu colaborarea autorităților locale și a forțelor germane, mii de evrei au fost arestați, bătuți brutal și uciși pe străzile Iașului. Mulți au fost duși la sediul poliției și în alte clădiri, unde au fost torturați și executați. Conform enciclopediei Holocaustului, în Iași au fost uciși 8.000 de evrei.
În plus, peste 4.000 de evrei au fost obligați să urce în trenuri de marfă în condiții inumane, fără apă sau ventilație, ceea ce a dus la moartea majorității dintre ei în timpul transportului. În acei ani, pe lângă Iași, existau și alte comunități evreiești, precum cele din Botoșani, Ștefănești și Dorohoi, unde comunitățile erau foarte bine consolidate. Dar Iașiul era o comunitate mare. Practic, în perioada interbelică, populația evreiască era aproape majoritară. Funcționau peste 100 de sinagogi.
Mihai Chirica, Primarul Iașiului: „Samuel Del Campo ar trebui văzut aproape ca un sfânt”
Primarul Iașiului, Mihai Chirica, își amintește că „există o retorică antisemită care datează de la sfârșitul anilor ’20, înainte de marea criză din anii ’30, în contextul nazismului și extremismului, care s-a perpetuat în toate statele care au devenit aliate ale Germaniei”.
În acest context, cei considerați „dușmani ai regimului” erau deportați și transferați la Iași, Podu Iloaiei, Pașcani și duși în zona de sud a României, în Călărași. Samuel del Campo, începând să elibereze pașapoarte chiliane, a reușit să evite ca 1.200 dintre ei să fie trimiși să moară în Ucraina.
„Samuel Del Campo ar trebui văzut aproape ca un sfânt pentru că și-a pus viața în pericol. Fiecare evreu care reușea să treacă de filtrul ambasadei chiliane acreditată la București putea deveni un inamic direct al extremismului, al legionarilor, al naziștilor, al celor care visau la exterminarea totală a minorităților și a țiganilor și a altor minorități, așa cum se știe acum din cărțile de istorie”, a explicat primarul Chirica.
Jorge Schindler del Solar, autor al cărții „La diplomacia más allá del deber: La inédita historia de Samuel del Campo. Chile y el Holocausto” (Diplomația dincolo de datorie: Povestea inedită a lui Samuel del Campo. Chile și Holocaustul), relatează în lucrarea sa că „deciziile luate de Samuel del Campo nu numai că nu au fost examinate la justa lor valoare de autoritățile ministeriale din acea perioadă, dar și-au pus chiar viața în pericol”.
„Funcțiile sale ca garant al drepturilor persoanelor evreiești au ajuns să incomodeze guvernul colaboraționist al României, transformându-l pe el însuși în țintă pentru polițiile secrete. Plecarea sa (Samuel del Campo) din țară a coincis cu declarația de vacantare a funcției sale din Santiago de Chile, rămânând lipsit, în timpul ultimelor zile ale celui de-al Doilea Război Mondial, de aceeași protecție pe care a oferit-o altora. Din documentele cunoscute, s-a putut determina doar că și-a petrecut ultimele zile în Franța, fără să se întoarcă vreodată în Chile”, adaugă Academia Diplomatică din Chile.
Samuel del Campo a murit în Franța în 1960, iar povestea sa a devenit cunoscută datorită arhivelor pe care le-a salvat actualul ambasador al Portugaliei, Jorge Schindler del Solar. Există mai multe documente despre Samuel Del Campo pe care guvernul român s-a angajat să le doneze muzeului memoriei din Chile.
„Drept între popoare”
Povestea lui Samuel del Campo este și una de eroism și curaj. Sacrificiile sale l-au făcut demn, în anul 2017, să fie numit de Autoritatea pentru Amintirea Martirilor și Eroilor Holocaustului, Yad Vashem, „Drept între popoare”, și are o placă în onoarea memoriei sale în una dintre piețele principale din București.
„Samuel Del Campo, împreună cu alte persoane neevreiești, a fost, să spunem, unul dintre acei oameni mesianici care au reușit să salveze mii de suflete”, a asigurat primarul Mihai Chirica. „El a câștigat aprecierea poporului evreu, a fost desemnat „Drept între popoare” prin Muzeul Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim și, cu siguranță, astfel și-a găsit locul de mândrie pentru întregul popor chilian”, a adăugat.
În afară de Samuel del Campo, se remarcă și Constantin Karadja, un diplomat român care a furnizat vize și documente evreilor din Franța în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și Raoul Wallenberg, un diplomat suedez care a protejat mii de evrei în Budapesta eliberând pașapoarte suedeze și stabilind locuri sigure. Acești trei indivizi au fost onorați de Yad Vashem pentru acțiunile lor altruiste în timpul Holocaustului.
Similitudinea cu protagonistul filmului „Lista lui Schindler”
„Absolut. Dacă există cineva în țara noastră care ar merita să fie comparat cu acel om, acela este Samuel del Campo. Trebuie să ne gândim că documentele pe care el le furniza evreilor persecutați au permis salvarea vieții a aproximativ 1.200 de persoane. În special, există similitudini în ceea ce privește presiunile și pericolele la care a fost supus. Gestapo, la fel ca și lui Oskar Schindler, l-a urmărit pentru a-l omorî”, a declarat Jorge Schindler del Solar, pentru La Estrella de Chiloé.
„Del Campo a fost eliberat din funcție tocmai pentru că a ajutat evreii și, de asemenea, a fost acuzat de corupție. Important este că amândoi (Schindler și Del Campo) au salvat vieți în cele mai dificile vremuri ale omenirii”, a încheiat.