Mezelurile încă fac parte din alimentaţia zilnică a multora dintre noi. Aproximativ 18% dintre români declară că mănâncă salam, parizer, kaizer, cremvurşti şi alte preparete de acest fel în fiecare zi, iar cel puţin 72%, măcar o dată pe săptămână. Majoritatea dintre aceștia sunt tineri cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani și au venituri medii. Cel mai apreciat sortiment este, evident, salamul.
Anual, un român consumă aproape 70 de kilograme de carne. Valoarea pieței mezelurilor din România se ridică la aproximativ 4 miliarde de euro. În topul vânzărilor se situează salamul cu 43%, urmat de kaiser cu 16% şi cremvurști cu 13%. Sunt însă şi români care consumă mezeluri foarte rar din cauza aditivilor pe care aceste produse îi conţin.
-Oricât de gustoase şi apetisante sunt mezelurile, este bine să nu facem abuz în consumul lor.
-Cât de des consumaţi?
-Nu consum foarte des, cred că o dată la câteva luni.
-De ce mai rar mezeluri?
-Pentru că nu sunt ok, conţin foarte multe…, numai dacă ne uităm pe etichetă, nu poţi să îţi imaginezi unde le-au băgat pe toate în eticheta aia.
-Noi nu consumăm mezeluri din comerţ, pentru că avem o gospodărie şi pentru consumul propriu ni-l asigurăm noi.
-Vi le faceţi dumneavostră.
-Da.
-Şi ce faceţi?
-Spre exemplu am porci de mangaliţa şi tot ce există din porc de mangaliţa facem pentru consumul propriu, nu comercializăm, doar pentru consumul propriu.
Teama de E-uri
De ani de zile există o întreagă dezbatere în societatea românească despre riscul pe care îl prezintă pentru consumatori, aditivii alimentari şi substanţele chimice care sunt introduse în aceste mezeluri. De multe ori, un consumator obişnuit nu înţelege din informaţiile de pe etichetă ce conţine exact respectivul produs.
Alexandru Cîrîc, director ICA: Mă uit pe acest produs şi, la o primă vedere, vedem carne de porc 50%. Ne bucurăm. Nu ştim însă că în conformitate cu legislaţia europeană, denumirea generică de carne de porc înseamnă tot ce este comestibil de la animalul respectiv, de la porc, însemnând şi lipide şi ţesut adipos, şi ţesut cartilaginos ş.a.m.d.. Aşadar, când spunem carne de porc, nu spunem ţesutul muscular propriu-zis, la ceea ceea ce ne gândim noi, la carnea roşie de porc, ci putem să găsim poate un procent mult mai mic de carne propriu-zis, restul fiind grăsime.
Iar surprizele nu se opresc aici.
Capcana din parizer
Alexandru Cîrîc, director ICA: Fibra vegetală de mazăre are rolul de a reţine apa probabil, sare, stabilizatori, polifosfaţii, din nou reţin apa, condimente, zaharuri, potenţiatori de aromă, ne lovim de monoglutamatul care ştim că, în teorie avem acel gust delicios care ne face foarte greu să renunţăm la aliment, antioxidanţi, arome, din nou agenţi de îngroşare, caragenant, din nou guma de guar, din nou reţin apa, de fapt produsul este fel de gel pe bază de carne. Dacă facem un calcul având în vedere declaraţia nutriţională, vom vedea că respectivul produs are undeva la 64-66% apă. Deci aici este apă, mâncăm apă.
Aşa că, au înflorit micile afaceri cu produse tradiţionele.
Produsele tradiţionale, mai sănătoase
Vasile Negrea, producător mezeluri tradiţionale: Atestate tradiţional avem şapte produse şi din astealalte, avem în jur la 20.
-Care sunt produsele atestate ca tradiţionale?
-Muşchiul semicrud, muşchiul copt, costiţa hiţuită, toba, chişca, lebărul şi cârnaţii boiereşti.
Şi pentru că cererea este mare, producătorii au făcut inclusiv cremvurști și parizer doar din carne, fără aditivi alimentari.
sursa: digi24.ro