Satul Merdeala din Prahova mai are un singur locuitor: Ion Săraru, care trăiește fără apă curentă și electricitate și merge 6 km pentru o pâine.
Nea Ion își gătește la soba cu lemne și își duce singur gospodăria, în timp ce în jurul casei nu mai există vecini cu care să schimbe o vorbă zi de zi.
Citește și despre Europa se înarmează, dar încă depinde de SUA. Avertismentul pentru 2030
Un sat care a rămas fără oameni
Merdeala a fost cândva o comunitate în care trăiau mai multe familii. În timp, însă, oamenii au plecat, iar cei în vârstă au murit. Casele au rămas goale, unele dintre ele ajungând să se degradeze.
Ion Săraru a rămas. Nu a vrut să își părăsească locul natal, chiar dacă traiul de zi cu zi este unul dificil. Pentru el, satul reprezintă casa în care s-a născut și locul în care spune că vrea să își încheie viața.
„Așa mi-a fost scris, iar acum e prea târziu să mai dau pagina”, este una dintre vorbele pe care nea Ion le spune atunci când este întrebat de ce nu pleacă.
În gospodărie are câteva animale, printre care un porc, o vacă și găini. De acestea se ocupă în fiecare zi, iar activitățile din curte îi ocupă mare parte din timp. Primarul comunei Posești, Valentin Spătărelu, spune despre el că a fost un om muncitor și că a lucrat la fostul CAP.
Șase kilometri pe jos pentru o pâine
Una dintre cele mai dificile părți ale vieții în Merdeala este distanța până la cele mai apropiate magazine și până în comună. Pentru a cumpăra o pâine și câteva lucruri necesare, Ion Săraru merge aproximativ trei kilometri pe jos.
Drumul dus-întors ajunge astfel la șase kilometri. Pentru nea Ion, această deplasare este însă și una dintre puținele ocazii în care poate întâlni alți oameni și poate schimba câteva vorbe.
În rest, zilele sunt petrecute în liniștea satului. Fără vecini, fără agitația unei comunități și fără utilitățile pe care majoritatea oamenilor le consideră astăzi indispensabile, bătrânul își continuă viața în locul pe care nu a vrut să îl abandoneze.
Povestea lui Ion Săraru este și o imagine a depopulării satelor românești. Localități care odinioară aveau familii, copii și gospodării pline de viață ajung, în timp, să rămână cu tot mai puțini locuitori. În cazul Merdeala, a mai rămas un singur om care ține satul pe hartă.

