Stelian Dumistrăcel, unul dintre cei mai apreciaţi lingvişti români s-a stins din viaţă astăzi, 18 martie. Profesorul ieşean, potrivit apropiaţilor, se afla la Bucureşti.
Scriu aceste rânduri cu o mâhnire adâncă și cu două mâini stângi.
S-a stins azi, brusc, la București, Profesorul Stelian Dumistrăcel. O veste greu de dus și de spus mai departe de oricare dintre cei pe care viața i-a așezat, după cum le-a fost norocul, în lumina acestui om rarisim – prieteni, colegi de institut, universitari și, mai ales, noi studenții, mulții lui foști studenți.Căci dincolo de acribia pusă în slujba cercetării, decenii de-a rândul, la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române, filiala Iași, lingvistul Stelian Dumistrăcel a fost și unul dintre cei mai iubiți profesori universitari ieșeni.
A dus greul, alături de o mână de dascăli dedicați, în încercarea de a pune pe picioare o școală universitară de jurnalism – Specializarea Jurnalism și Științe ale comunicării de la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” – care să așeze în cadre teoretice și să întărească spiritul celebrei școli de presă de la Iași, conturată încă din interbelic.Din 1997, alături de colegii profesori, unii mai experimentați, alții mai tineri, a profesat aici cu devoțiune. Până în 2019, aproape toate promoțiile care au absolvit această specializare au învățat, iubindu-l pe profesorul Dumistrăcel, să prețuiască limba română. Și să se străduiască s-o folosească așa cum se cuvine. Unii studenți au șchiopătat, alții au strălucit. Dar toți, fără excepție, și-au iubit Profesorul.
A fost un om locuit de bucuria cunoașterii, din care dăruia cu bunătate, fără a ține cont de granițele rigide ale universului formal pe care, uneori, universitatea îl conservă. Ca student, îl ascultai cu bucurie și curiozitate. Avea un tonus molipsitor, era spumos în exprimare, stăpânea o ironie bine dozată și o atenție microscopică spre felul în care se frământa, în discursul public și în cel al presei, aluatul limbii române.
„Discursul jurnalistic” nu era doar un curs pe care ni-l preda, ci, grație spiritului său enciclopedic, o lume întreagă pe care ne-o așternea în față. Profesorul difuza cunoaștere, ca dintr-un recipient cu esențe. Mult mai târziu, într-un interviu pe care mi l-a acordat după ce din fostă studentă devenisem jurnalist, am înțeles principiul care-i ghidase întreaga carieră de profesor: „Școala este datoare să te informeze corect și să-ți creeze un gust, o aspirație pentru ceva. Școala nu te poate constrânge. Și tu, dacă ai o aspirație spre performanță, vei încerca să vorbești potrivit”.
Nu l-am văzut niciodată trist. Și, așa cum am mai mărturisit azi, m-am gândit întotdeauna că domnul profesor Dumistrăcel va avea o bătrânețe lungă și senină. Așa cum a fost și el. Dar socotelile, când e vorba de viață, nu se potrivesc nicicum.
Noi toți cei din colectivul de cadre didactice de la Specializarea Jurnalism și Științe ale Comunicării, ca și foștii studenți, rămânem cu amintirea prezenței lui distinse, luminoase și cu ceea ce a lăsat în noi pentru totdeauna – bucuria de a prețui limba română.
Drum bun, Domnul Profesor!”, este mesajul transmis de prof. Otilia Bălinişteanu.
Stelian Traian Dumistrăcel se numără printre cei mai de seamă lingviști români
Stelian Dumistrăcel a fost unul dintre cei mai apreciaţi cercetării de la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române, filiala Iaşi, fiind totodată şi un iubit şi apreciat profesor pentru generaţii întregi de studenţi. Profesorul Stelian Dumistrăcel este unul dintre cei care au format generaţii de jurnalişti, fiind cadru didactic la specializarea Jurnalism şi Ştiinţe ale cominicării de la Facultatea de Litere din 1997. Stelian Dumistrăcel s-a născut la Zvoriştea, în Suceava, pe data de 19 august 1937.
În activitatea sa de cadru didactic, a fost coordonator de doctorat, a susţinut cursuri de limba română, de stilistică, retorică, a fost profesor invitat în universităţi din afara ţării, fiind totodată Doctor Honoris Causa al universităţilor din Galaţi şi din Bălţi. Stelian Dumistrăcel a semnat numeroase lucrări din domeniile sociolingvisticii sau discursului public, de la „Influenţa limbii literare asupra graiurilor dacoromâne”, lucrare apărută în 1978, la „Sate dispărute – sate ameninţate” în 1995 sau „Ancheta dialectală ca formă de comunicare” în 1997.
Printre ultimele sale lucrări sunt „Limbajul publicistic românesc din perspectiva stilurilor funcţionale”, apărut în 2006, „Discursul repetat în textul jurnalistic. Tentaţia instituirii comuniunii fatice prin mass-media”, publicat în acelaşi an. În 2017 a publicat volumul „Cuvintele, încotro. Lingvistică pentru toate televiziunie”, carte care conţine textele publicate în rubrica sa din Ziarul de Iaşi. Stelian Dumistrăcel a primit numeroase distincţii, precum Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române şi Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române.