Puşa Darie actriţă a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi a fost desemnată cea mai bună actriţă într-un rol secundar pentru Mama din spectacolul „Dansul Delhi” de Ivan Vîrîpaev, în regia lui Radu Afrim, în cadrul premiilor Uniunii Teatrale din România.
ANDREI COZLAC, din Iaşi, a primit premiul special pentru video mapping, în acelaşi spectacol.
Cea de-a 28-a Gală de decernare a premiilor UNITER s-a desfăşurat, aseară, la Teatrul de Vară din Craiova, scrie radioiasi.ro.
Actriţa Puşa Darie a spus că premiul reprezintă o răsplată extraordinară, dar şi o obligaţie.
Pușa Darie: Întâlnirea cu Afrim este un mare dar pentru mine dat de Dumnezeu şi premiul este o imensă bucurie şi o obligaţie, în acelaşi timp. Nu, nu te relaxezi după un premiu, trebuie să faci la fel de bine sau mai bine mai departe. Eu eram nominalizată şi stăteam, tocmai îmi puneam o păturică pe picioare, îmi era frig, şi am auzit, zic “da, bine, asta e, o să zică, probabil, pe altcineva, na… nu ştiu…” Şi-am… sigur că am tresărit. E o emotie foarte puternică pentru că, pentru noi, UNITER-ul e Oscarul nostru, cum zice un coleg, sunt Oscarurile noastre.
E o răsplată extraordinară şi mulţumesc pentru asta. Am fost emoţionată, s-a văzut. Mi-a zis cineva după: “ne aşteptam să zici, că tu zici…”. Ce să zic? Am zis strictul necesar, cum se zice, bine că mi-a venit în minte şi ăla şi gata. Emoţionată sunt şi acum, adică nu-ţi vine să crezi pentru că… Ei, o să-mi vină, până la urmă, să cred, dar e emoţionant, e un dar foarte mare şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot.
De asemenea, Andrei Cozlac a spus că acest premiu este o recunoaştere a contribuţiei pe care arta video şi artistul vizual le au într-un spectacol de teatru.
Andrei Cozlac: Este un premiu, în primul rând, care încununează, cred, munca pe care am depus-o în ultimii 11 ani în teatru, o recunoaştere a aportului pe care ar putea să-l aibă un artist video sau arta video în contextul unui spectacol. În spectacolul ”Dansul Delhi”, cumva, ca la orice spectacol, încerc să expandez un pic percepţia spectatorului prin aceste intervenţii video, sau de video mapping, sau de instalaţii video şi, împreună cu Radu, am încercat să explorăm, să ne inspirăm unul pe altul şi, cumva, să reuşim să transmitem ideile pe care dorim să le transmitem publicului, dar nu doar să le transmitem, ci să-l facem şi să simtă toate lucrurile astea.
Cu Radu se lucrează foarte fain, este un artist colosal, din punctul meu de vedere, la nivel de geniu chiar şi este imposibil să nu te laşi inspirat de creativitatea lui, de gustul lui şi nu ai cum să nu iubeşti estetica afrimiană, până la urma urmei. E un proces de lucru destul de solicitant, dar la final, rămâi fără cuvinte.