Cunoscutul filosof și eseist Mihai Șora, care a murit la 106 ani, a vorbit, la un moment dat, despre ziua în care avea să nu mai fie printre noi.
În ciuda vârstei greu de egalat, își făcea planuri și vorbea mult despre viață, în postările sale cu sute de mii de urmăritori. Arareori despre ultima zi. „Știu că va veni. Dar nu mă gândesc la ea. Am o totală încredere că totul va fi bine”, spunea Mihai Șora.
Dispariția lui Mihai Șora a fost anunțată pe contul de Facebook al filosofului, de soția sa, printr-un mesaj emoționant: „Ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumuseţea însăşi, credinţa, nădejdea şi dragostea, cum spune cuvântul apostolic”, a scris Luiza Sora, cea alături de care filosoful și-a petrecut ultimii ani, scrie stirileprotv.ro.
Chiar dacă trecuse de un secol de viață, Mihai Șora a spus neobosit „prezent” acolo unde clocotea revolta în fața nedreptății. A devenit o figură centrală în Piața Victoriei, acolo unde în ultimii ani s-au dus luptele societății civile pentru democrație, libertate și domnia legii.
Era o figură aparte – nu doar decanul de vârstă din mulţimea revoltată – ci și una dintre cele mai articulate voci.
Mihai Șora: „Nu pot să nu protestez. Și mă simt solidar cu protestul lor, care este şi protestul meu. Și vreau ca această tară să fie condusă, în aşa fel încât interesele majorităţii, ca să nu spun unanimităţii cetăţenilor, să fie respectate şi realizate.”
Un erudit căruia curiozitatea nu i-a dat pace până în ultimele zile ale vieții. La 101 ani a început să studieze limbă japoneză, citea, desena, era conectat la actualitate și foarte activ pe rețelele sociale. Doar pagina sa de Facebook avea peste 280 de mii de urmăritori.
Mihai Șora: „A scrie frumos înseamnă și o disciplină a minții, trebuie să fii atent nu numai la conținut, care poate fi exprimat într-un fel bolovănos, ci și la felul în care spui ceea ce spui”.
Viața lui Mihai Șora
Întreaga viață a fost dedicată cărților, studiului, culturii. Născut în 1916, în satul Ianova, din Timiș, din tată preot, Mihai Sora a studiat filosofia la Universitatea Sorbona din Pariş, cu o bursă primită în 1939 din partea guvernului francez. Revenit în țară, și-a pus amprenta asupra cunoscutei colecții de cărți. „Bibliotecă pentru toţi”, în calitate de redactor-şef la Editura de Stat. A fost întâiul ministru al Învăţământului după căderea regimului comunist, în guvernul Petre Roman.