ISU Suceava a publicat pe pagina de Facebook, o poveste impresionantă de salvare a unui pisic.
În plină atmosferă câmpenească ce domnește peste Cetatea lui Ștefan, printre sutele de oameni colorați și copii zglobii ce alergau cu vată de zahăr sau popcorn, printre butoaiele cu bere, fumurile amestecate ale grătarelor încinse cu cotlete și cârnați și pe un ambient de blues ce venea dinspre scenă, în peisaj apar pompierii de la ISU.
Cu mașina de la Descarcerare și echipați ca pentru război, cu caschete și mănuși, cei trei bărbați îmbrăcați în roșu au stârnit valuri de curiozitate printre musafirii cetății care s-au dat deoparte cu bun simț să le facă loc. Oamenii se întrebau ce s-a întâmplat? I s-o fi făcut rău cuiva? De la soare? De la bere? De la prea mulți mici? O fi leșinat vreun bătrân? O fi căzut careva de pe ziduri?
Pompierii au venit la cetate să salveze un suflet. O pisică. Într-una dintre încăperile animate de istorie unde Ștefan pregătea pulberea, în spatele manechinelor și barelor de protecție, există un hău de peste 20 de metri adâncime. Acolo căzuse. Nu știm de câte zile stă acolo, fără apă, mâncare și lumină.
Mieuna într-una neputincioasă, mai ales când auzea vocile oamenilor.
Pompierii s-au echipat, legat, ancorat, și-au pregătit planul de bătaie, unul dintre ei a coborât legat cu funii, pisica a dat ceva bătaie de cap căci era speriată, însă în câteva minute era sus. La lumină și civilizație.
Un motan pe cât de mare, frumos și iubăreț, pe-atât de slab. După mieunat crezusem că-i un pui, însă bietul de el atât mai putea. Lumea i-a felicitat, aplaudat și le-a strâns mâinile.
Am auzit un tată spunând fetiței…uite, așa se salvează animalele!
Iar preț de câteva secunde parcă am trăit un sentiment de speranță într-o lume mai bună! Alături de eroii îmbrăcați în roșu și de oamenii care au privit atât de firească munca lor în a salva și animale!
Motanul este castrat și extrem de afectuos, nu excludem posibilitatea să fie pierdut, poate cineva îl caută! I-am găsit o cazare provizorie pe weekend, însă are nevoie de o familie frumoasă și norocoasă precum este el!
În încheiere. Ca și autoritate a României, #ISU și #pompierii ne ridica societatea la nivel de umanitate. În toți acești ani am salvat multe vieți împreună. Iar responsabilitatea cu care au acționat de fiecare dată când le-am cerut sprijinul, respectul față de animale, grija cu care ne-au pus în brațe fiecare suflet salvat – sunt licuricii, luminile și speranțele din capătul unui tunel.
Iar într-o societate care încă nu are cultura respectului drepturilor și protecției animalelor, acești oameni sunt un exemplu. Par a ne trage după ei, în sus. Către lumină! Povesti despre cei care sunt, dar nu par eroi!
Suntem mândri de voi! Și în România, și în Grecia și vă purtăm numele peste tot!
Iar din sutele, poate chiar miile de oameni care au trecut zilele astea pragul cetății și al acestei încăperi, un singur om a auzit acest animal plângând și cerând ajutor. Dna Daneliuc Nicoleta. Atât. Cu tristețe ne întrebăm, oare cum vine asta?, text preluat ISU „Bucovina” Suceava.