Campaniile de dezinformare devin tot mai sofisticate și încearcă să influențeze nu doar percepțiile cetățenilor, ci și comportamentul acestora. Într-un interviu pentru IPN, directorul executiv al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, Iulian Groza, a vorbit despre evoluția tacticilor de dezinformare, principalele vulnerabilități ale societății, adaptarea campaniilor în mediul online și utilizarea tot mai frecventă a inteligenței artificiale.
Domnule Groza, cum s-au schimbat tacticile de dezinformare în Republica Moldova în ultimii ani și prin ce se deosebesc actualele campanii hibride de cele care erau în trecut?
Sunt mult mai sofisticate, mult mai complexe și eu cred că cu toții am putut observa că, pe parcursul ultimilor trei-patru ani, inclusiv datorită tehnologiilor noi, dezinformarea a devenit foarte complexă și foarte dificil de deosebit de un adevăr. Pe de o parte, iar pe de altă parte, câteodată această dezinformare este mai degrabă o manipulare informațională, adică foarte des cei care promovează anumite narative și care desfășoară activități de dezinformare încep să spună jumătate de adevăr și cealaltă parte o completează cu falsuri și asta, de fapt, devine și mai complicat atunci când vine vorba de contracarat. Dar cred că, pe parcursul ultimilor ani, cu toții am înțeles că efortul de combatere a dezinformării este și el unul complex.
El nu poate să se oprească la efortul de debunking sau de, știu, contracararea anumitor falsuri în momentul în care ele apar, fiindcă, iarăși, datorită rețelelor sociale sau internetului, viteza de circulație a unei informații este foarte mare. Și atunci când o dezinformare este lansată și după care ventilată și propagată, este foarte greu să oprești impactul acestei dezinformări doar printr-o încercare de a combate. Deși, și asta este important, evident că, în momentul în care apar anumite dezinformări, contracararea lor prin prezentarea informațiilor corecte este obligatorie, dar, în unul dintre ele, acest efort este ineficient, în momentul în care, adică, viteza de circulație, contracararea sau mesajul de contracarare a dezinformării câteodată merge în spate.
Și de asta este foarte important și efortul de comunicare strategică, în general. Tocmai de asta avem Centrul de Comunicare Strategică și Contracarare a Dezinformării. Aici, cred că efortul de combatere a dezinformării se ține și în structurarea unui mesaj la nivel strategic și combaterea dezinformării nu doar la nivel informațional, dar și la nivel de narative, fiindcă propaganda externă, presiunea externă informațională, prin mesajele de dezinformare pe care le propagă, ei, de fapt, încearcă să promoveze niște narative mai mari, care să atace și înțelegerea oamenilor.
Și de asta este foarte important efortul de comunicare strategică, adică comunicarea anticipativă, comunicarea societății. Atunci când există un spațiu informațional unde există loc de colaborare dintre media, specialiști, instituții publice, organizații neguvernamentale, care analizează, în primul rând, spațiul informațional, identifică acele semnale, identifică acele narative din timp, le analizează și își construiesc efortul de combatere a dezinformării prin acțiuni multiple, ziceam, debunking, contracararea falsurilor, dar și o comunicare anticipativă prin efort de comunicare strategică la nivel deja de macro, la nivel de narative.
Dacă e să vorbim totuși despre acțiuni concrete, de exemplu, știu că au fost situații când au fost mai multe site-uri închise în acest sens. Credeți că asta ar fi suficient sau totuși e nevoie de mai multe acțiuni concrete și exacte?
Nu putem combate dezinformarea doar prin instrumente unice sau nu putem combate dezinformarea prin a închide spațiul în care acea informație este propagată. În era actuală, în era internetului, în era social media, știm foarte bine că închiderea unui site nu neapărat înseamnă închiderea sursei de dezinformare.
Foarte des, acele surse de dezinformare migrează pe alte conturi, pe alte site-uri, se multiplică foarte rapid, inclusiv datorită tehnologiilor și agenților AI. Deci, doar închiderea site-urilor nu este un efort, cum să zic, eficient. Și de asta, evident că atunci când există încălcări ale regulilor de securitate informațională, există mecanisme care stabilesc oprirea surselor și lucrul ăsta trebuie să se întâmple, dar, pentru a fi eficienți, trebuie să înțelegem că combaterea dezinformării are loc, mai mult, printr-o comunicare strategică mai eficientă, în primul rând.
Dacă e să ne referim la sancțiuni în acest sens, cât de greu este să echilibrezi lupta împotriva fake news-urilor cu protejarea libertății de exprimare?
Este un echilibru care trebuie asigurat, în orice caz. În același timp, trebuie să înțelegem că Republica Moldova, chiar dacă nu se află într-un război convențional, este sub presiune externă și sub influența unor elemente ale unui război asimetric, neconvențional, hibrid. Și, mai nou, cred că se vorbește tot mai mult despre război cognitiv, adică război la nivel informațional, la nivelul câștigării minților oamenilor și al influențării percepțiilor și comportamentelor oamenilor.
Acestea au loc într-un cadru care trebuie să presupună, încă o dată, un efort comun de cooperare, de comunicare, de coordonare la nivel de instituții, împreună între stat și, în al doilea rând, de implicarea tuturor purtătorilor de informație, liderilor de opinie și surselor mass-media.
Doar așa, eu cred că putem să vorbim despre un efort de a face față acestui război neconvențional. Și, de fapt, ultimii trei ani asta ne-au învățat: în toate ciclurile electorale, în toate procesele politice, democratice, interne, am văzut că țintele, exact, au fost aceste procese, pentru a influența comportamentul oamenilor, pentru a influența acțiunile oamenilor. Iar modul cel mai eficient pe care Republica Moldova a învățat să-l dezvolte este să se reconecteze, să creeze acele punți între oameni și să reconecteze cadrul de comunicare dintre instituții, adică să fie mult mai eficiente în comunicarea publică, anticipativă.
Pe de altă parte, este importantă această colaborare cu toate instituțiile și actorii din țară. Cred că asta este lecția văzută și, de fapt, asta este situația în care Moldova se află astăzi: să împărtășească această experiență cu alte țări.
Apropo, chiar vreau să vă întreb: considerați că Republica Moldova a devenit mai rezistentă în acest sens în ultimii ani sau totuși încă avem multe vulnerabilități?
Eu cred că da. Eu cred că putem spune că astăzi, în comparație cu trei-patru ani în urmă, Republica Moldova este mai rezistentă în fața încercărilor de dezinformare și a încercărilor de a schimba comportamentul oamenilor din țara noastră. În procesele cel puțin democratice care au avut loc, în pofida încercărilor de a influența aceste procese, modul în care a reacționat societatea, modul în care au reacționat cetățenii, instituțiile media, instituțiile publice a determinat o schimbare de paradigmă, în așa fel încât să rezistăm acestor încercări și să câștigăm, știu, mici bătălii care să ne asigure că Moldova rămâne mai protejată.
Și, prin lecțiile învățate, eu cred că noi astăzi suntem mult mai informați, mult mai conștienți. Deși, pe de altă parte, agresorul, cel care intenționează din afară să continue aceste presiuni, mă refer, în primul rând, la Federația Rusă, de asemenea își ajustează tacticile.
Modul de propagare a dezinformării se adaptează și asta am putut vedea: de la dezinformarea clasică, prin canale TV, s-a migrat pe online, pe urmă pe social media, pe urmă la ferme de influență și boți, iar acum am intrat în era AI, care este tot mai des folosită pentru acțiuni de dezinformare, care, iarăși, devine tot mai sofisticată și mai complicată de identificat.
De asta, noi, la rândul nostru, trebuie să fim nu doar conștienți de aceste schimbări, dar și să învățăm, să ne adaptăm. Fiecare dintre noi are un rol important.
Efortul dumneavoastră de a discuta aceste subiecte deja este o contribuție importantă. Evident că instituțiile statului responsabile, mă refer împreună la Centrul STRATCOM, au un rol important, dar și liderii de opinie, școlile și universitățile, organizațiile societății civile și inclusiv agenții economici, toți au un rol aparte.
Atunci când există un efort comun și orientat spre un obiectiv comun, de a proteja spațiul informațional de falsuri și de a cere, în același timp, cât mai multă transparență de la instituțiile statului și cât mai mult efort de comunicare anticipativă, preventivă, doar atunci noi putem să ne adaptăm la amenințările continue care pot apărea, folosind instrumentele de dezinformare din partea celor din afară.
Vedem că, de obicei, dezinformarea urmărește cumva discreditarea instituțiilor, în special a celor democratice, chiar a instituțiilor statului. Ați menționat și alegerile. Mai avem și alte sectoare vulnerabile în acest sens? Care sunt totuși țintele cel mai des folosite?
Eu cred că, în primul rând, aceste narative și acest efort de dezinformare țintesc încrederea oamenilor. Încrederea oamenilor în instituțiile statului, așa cum spuneți dumneavoastră, încrederea oamenilor unii față de alții și, pe lângă încercarea de a afecta această încredere, evident că următorul pas este de a influența atitudinea și acțiunile oamenilor, comportamentul oamenilor.
Dar, vorbind de sectoare, ele sunt diverse. În mare parte, sunt legate fie de crizele cu care ne confruntăm, fie de anumite sectoare care sunt parte a unui proces de reformă mai complex, care presupune anumite schimbări.
Că este reforma justiției, că este administrația publică, de exemplu discuțiile care au loc acum pe subiectul reformei administrației publice și locale, cel mai des subiectul sau sectorul care țintește încrederea și înțelegerea oamenilor, încercarea influențării percepțiilor oamenilor, întotdeauna a fost sectorul care ține de economie, de aspectele sociale, prețul la energie electrică și așa mai departe.
Evident că dezinformarea este un instrument. Scopul actorilor care folosesc instrumentele de dezinformare este, în mare parte, să schimbe percepția oamenilor, să schimbe comportamentul oamenilor și să schimbe atitudinea oamenilor. Și de asta, atunci când vorbim de dezinformare, trebuie să mergem la scop, în primul rând, la sursă și la actor. Și, pe de o parte, pentru a contracara, iar pe de altă parte, ținta tuturor acestor acțiuni sunt, în primul rând, oamenii.
Adică și aici soluția este, în primul rând, cum ziceam, transparență, cât se poate de multă transparență. Atunci este foarte greu să ai un efort care să promoveze falsuri și dezinformări. O comunicare corectă, rapidă, eficientă, și nu una tardivă.
Și o educație mediatică în societate, în general. Nu vorbim doar de școli sau de… Vorbim, în general, educația mediatică este foarte importantă pentru a înțelege niște elemente sau niște criterii de igienă informațională elementare atunci când vine vorba să ne protejăm de diferite falsuri și dezinformări.
De exemplu, cel mai clar semnal că ar putea fi o anumită informație falsă sau manipulatoare sau care este o dezinformare, în esență, este atunci când îți trezește anumite emoții foarte, nu știu, diferite decât cele pe care le-ai avut anterior.
Și ăsta e un prim semnal că informația trebuie verificată suplimentar, în primul rând, din mai multe surse. Dar cea mai simplă modalitate pentru a preveni eforturile de dezinformare este să oprim această distribuție de informații false, să ne informăm din surse oficiale sau să ne informăm din diferite surse, cât mai multe surse, pentru a verifica acea informație.
Vreau să ne referim un pic și la procesul de integrare europeană – temă deseori folosită. Mai avem acum în spațiul public fake news-uri la acest subiect? Mai persistă ele, sau sunt caracteristice unei perioade anume?
Dezinformarea pe subiectul integrării europene întotdeauna a fost, a existat, este și va fi. Intensitatea acțiunilor de dezinformare este diferită. Într-adevăr, aveți dreptate. De regulă, de exemplu, în perioada referendumului care a avut loc în 2024, am văzut o intensitate foarte înaltă a eforturilor de dezinformare pentru a încerca să manipuleze opinia cetățenilor, să descurajeze participarea oamenilor la referendum, nu doar prin a oferi informații false, dar și prin a crea informații înspăimântătoare, în primul rând, dar și prin a crea neîncredere sau prin a eluda adevărul, până la urmă, prin foarte multe falsuri, prin abundența acestor falsuri. Deci, în perioada aceea a fost cel mai vizibil lucru.
Mi-aduc aminte, în perioada în care noi negociam Acordul de Asociere și eram în etapa în care urma să semnăm Acordul de Asociere, în 2013-2014, atunci era o altă intensitate.
Sau atunci când eram aproape de momentul în care am finalizat procesul pentru liberalizarea regimului de vize și în 2014 am obținut regimul fără vize. De fiecare dată, iată, în acele momente, intensitatea campaniilor de dezinformare era mai mare. Și atunci, și acum, noi, evident, suntem conștienți că, în aceste etape, intensitatea acestor fluxuri și campanii de dezinformare crește.
Și atunci, răspunsul nostru este nu doar să combatem acele campanii de dezinformare prin contracarare, dar, de fapt, prin a crește intensitatea și nivelul de comunicare cu cetățenii pe subiecte pe care noi, de asemenea, le cunoaștem, fiindcă, dacă facem așa o triere a mesajelor, a narativelor care țin de subiectul integrării europene, o să vedem că ele, în mare parte, sunt aceleași. Și, în mare parte, ele cumva sunt alese ca să găsească o sensibilitate cât mai mare a cetățeanului față de subiecte. În fiecare chestie, vorba de pământ, de exemplu.
În societatea noastră, pământul acesta este foarte important. Și atunci am văzut campanii, de exemplu, în perioada referendumului, despre cum se vinde pământul străinilor. Sau credința noastră. Foarte multe campanii care încercau să propage mesajul că apropierea noastră de Uniunea Europeană ar presupune renunțarea la credința noastră ortodoxă, de exemplu. Că o să fim, nu știu, transformați în catolici.
Îmi aduc aminte că, în perioada în care făceam campanie de comunicare pe subiectul Acordului de Asociere și regimul fără vize, atunci deja existau. Și ne-am făcut și mai multe video-uri promoționale pentru a explica și subiectul crucii, subiectul era parte din a încerca de a combate acest efort.
Sau alte subiecte care țin de, nu știu, familie, da? Subiectul LGBT, foarte mult propagat. Și, în mare parte, astea sunt, de fapt, temele pe care le observăm. Dar, în timp, lucrurile evoluează.
Noi vedem că deja nu doar aceste teme sunt folosite sau refolosite. Ele continuă să fie folosite, multiplicate, dar încercarea de a afecta încrederea oamenilor în integrarea europeană, în parcursul nostru european, devine mai sofisticată și, de fapt, încearcă să folosească direct anumite teme legate de procese de transformare.
Deci, chiar dacă e vorba de justiție, de administrație publică, de energie sau că e vorba de alte domenii, aceste campanii încearcă să nu fie pe față despre integrarea europeană.
Sunt campanii care, de fapt, țintesc eforturile naționale ale noastre, ale țării, de a face anumite reforme, de a face anumite schimbări, până a opri anumite legi care sunt necesare pentru a ne armoniza legislația cu Uniunea Europeană. Să oprească anumite procese care sunt necesare pentru ca noi să fim mai convergenți cu Uniunea Europeană, folosind diferite scuze și, iarăși, narative și teme care să oprească, nu știu, de exemplu, subiectul agriculturii, da? De asemenea, vedem că poate fi un subiect și este un subiect care poate fi exploatat.
Deci, în cazul ăsta, noi trebuie să fim pur și simplu conștienți de aceste lucruri și, așa cum înțelegem că adversarul învață, se adaptează și schimbă tacticile și schimbă strategia, așa și noi trebuie să lucrăm asupra lecțiilor învățate, să fim capabili și să identificăm acele semnale și acele instrumente care sunt folosite pentru a dezinforma, să le expunem.
Este foarte importantă expunerea acestor lucruri pentru ca oamenii să poată să vadă cine este în spatele acestui efort, care sunt legăturile între cei care propagă. Până la urmă, asta o să arate care este scopul acestor campanii sau care este scopul acestor eforturi de dezinformare, iar expunerea acestor semne este foarte importantă.
Deci, ca să rezum, efortul de contracarare a dezinformării presupune studierea tacticilor, studierea instrumentelor, presupune comunicare strategică, presupune foarte multă cooperare și colaborare, dar n-am obosit să spun că cred că cel mai eficient instrument de combatere a dezinformării este transparența.
Acest material este realizat în cadrul proiectului „Europa Aproape: Informare, dialog și cooperare”, finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova și implementat de Agenția de Presă IPN. Conținutul acestui material nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.