Displaying items by tag: roman - Results from #80

George R.R. Martin, autorul seriei "Cântec de gheaţă şi foc" din care se inspiră serialul "Urzeala Tronurilor", îl critică dur pe Donald Trump în ultima postare de pe blogul personal, spunând, că rezultatul votului arată că : "Winter is coming. V-am spus eu!".

"America şi-a spus cuvântul", a notat scriitorul pe blogul său. "Chiar credeam că suntem mai buni decât atât. Aparent nu suntem. Trump era cel mai puţin calificat candidat care a fost vreodată nominalizat de un partid important pentru funcţia de preşedinte. Începând cu luna ianuarie, el va deveni cel mai rău preşedinte din istoria Americii şi un jucător periculos de instabil în scena mondială".

"Democraţii decimaţi, acum o minoritate în Camera Deputaţilor şi în Senat, nu mai au puterea să îl oprească. În următorii 4 ani, problemele noastre se vor înrăutăţi", completează autorul.

George R.R. Martin şi-a încheiat postarea cu un citat arhicunoscut din seria fantasy, care prevesteşte venirea inevitabilă a răului: "Winter is coming. V-am spus eu!".

"Game of Thrones" este seria cea mai longevivă, produsă şi difuzată de HBO. Al şaselea sezon a avut o medie de 25 de milioane de telespectatori, ceea ce l-a făcut cel mai vizionat serial difuzat de către postul tv.

Serialul "Urzeala tronurilor", premiat cu Emmy şi bazat pe romanele lui George R. R. Martin, a fost cel mai piratat serial de televiziune din anul 2015, cu aproximativ 14,4 milioane de downloadări ilegale, conform variety.com.

Scriitorul George R.R. Martin a început să lucreze la această serie în 1991, primul volum fiind publicat în 1996. Planificată iniţial ca trilogie, seria cuprinde până în prezent cinci romane publicate şi încă două aflate în stadiul de proiect. Romanele din această serie au fost traduse în peste 20 de limbi, inclusiv în română, şi s-au vândut în peste 15 milioane de exemplare pe plan mondial.

Sursa: mediafax.ro

Doar 6% din români practică sport cu regularitate şi 5% din companii asigură angajaţilor un abonament la un centru sportiv, în contextul în care 61% din populaţie nu practică sport, iar 18% face mişcare foarte rar, potrivit unui studiu al companiei Benefit Seven.

Potenţialul pieţei fitness este slab utilizat în România, fiind fructificat în special la nivelul marilor companii. Între 3% şi 5% din companii plătesc angajaţilor un abonament la un centru sportiv. Dintre acestea, cele mai multe activează în domenii precum IT, telecom, farma, servicii profesionale, media si comunciare.

Pe o piaţă estimată în 2015 la 223 de milioane de euro, frecvenţa practicării activităţilor fizice a crescut în ultimii ani, la fel şi valoarea pieţei de fitness. În medie, un român cheltuia 11 euro în 2015 pentru activităţile sportive, comparativ cu aproape 5 euro cheltuiţi în 2012.

„Piaţa de fitness din România creşte, în medie, cu 25% anual, chiar dacă tot acelaşi procentaj rămâne nefiscalizat, adică constituie piaţa gri. Putem spune că numărul centrelor de sport este în creştere, chiar dacă din totalul populaţiei doar 6% din români practică sport. Suntem la coada Europei, un procentaj mai scăzut fiind înregistrat de Cehia şi Polonia, ambele cu 5% din populaţie, respectiv Bulgaria, cu doar 2%”, spune Andrei Creţu, co-fondator Benefit Seven.

Aproape 60% din firme au semnat un parteneriat cu un furnizor de servicii sportive, facilitând salariaţilor accesul la activităţi sportive, contra cost, însă la tarife negociate la nivel de grup. O mare parte dintre acest companii sunt din sectorul de banking, retail şi automotive. Peste 15% sunt firme cu capital românesc, iar 40% dintre ele desfăşoară activităţi şi în afara capitalei. Excluzând companiile cu sediile în Bucureşti, la nivel naţional, doar 5% dintre angajatori includ printre beneficii şi un abonament la un centru sportiv.

Sursa: mediafax.ro

În curtea Spitalului Municipal de Urgență (SMU) Roman, de la ora 10:00, s-au adunat aproximativ 70 de membri de sindicat, purtând mici înscrisuri cu revendicările.

„Suntem solidari cu colegii noștri din întreaga țară și suntem nemulțumiți de legea salarizării și mai ales de ordonanțele 20 și 43. Aceste ordonanțe au creat numeroase și inacceptabile inechități la nivel salarial, în raport cu nivelul de pregătire al fiecăruia și de activitatea depusă.Dorim ca liderii noștri să intre la negocieri și să lupte pentru următoarele revendicări: extinderea contractului colectiv de muncă, corectarea inechităților salariale, includerea în anexele ordonanței 20 a tuturor categoriilor de personal (TESA, administrativ, asistență socială și creșe), calcularea sporurilor și altor drepturi salariale raportate la salariul de bază actual. Ne cerem scuze față de pacienți și, din respect pentru ei, peste două ore vom fi toți la locurile noastre de muncă”, a declarat Daniela Iftode, lidera Sanitas Roman.

Și la Spitalul „Sf. Dimitrie” Târgu Neamț, dar de la ora 10:30, 80 de medici și asistente s-au adunat pe platoul din fața Secției de Chirurgie, pentru a participa la greva generală organizată de Federația Sanitas. Printre greviști s-au numărat Eva Ungureanu, presedintele Uniunii Sindicale Sanitas Neamț, liderul sindicaliștilor de la nivelul spitalului Târgu- Neamț, dr. chirurg Caesar Lucachi (nu e membru Sanitas, dar a fost prezent din solidaritate), dr. Gabriela Surpățanu, dr. Neculai Avădanei, chimist Tatiana Ciomârtan (șef Laborator analize), dr. Gonțea Mihaela (Laborator), asistente și infirmiere de la toate secțiile și compartimentele spitalului, inclusiv personalul TESA.
 
Cerem recalcularea sporurilor și ale altor drepturi salariale la nivelul salariului de bază actual conform actului normativ în vigoare. Cerem promovarea unei legi a salarizării care să fie specifică sectorului sanitar. Pe timpul grevei urgențele sunt asigurate cu o treime din personal. Restul personalului este în grevă. Greva este pe o perioadă nedeterminată și așteptăm semnale de la minister și Parlament”, a declarat Eva Ungureanu, președintele Sanitas Neamț și liderul sindicaliștilor din Târgu-Neamț.
 

Un individ împuşcat mortal sâmbătă dimineaţa într-un apartament din vestul Londrei, unde, potrivit vecinilor, ar fi avut loc activităţi de trafic de droguri, a fost identificat de detectivi ca fiind român, relatează Standard.co.uk.

Individul a ajuns în Marea Britanie cu doar două zile înainte de moartea sa.

Detectivii au anunţat miercuri numele victimei incidentului care a avut loc pe strada Askew din districtul londonez Shepherd’s Bush, la câteva ore după ce un adolescent a fost arestat în legătură cu acest incident.

Adolescentul de 18 ani, suspectat de crimă, a fost arestat marţi şi s-a aflat noaptea trecută la o secţie de poliţie din vestul Londrei.

Potrivit sursei citate, victima a fost împuşcată mortal atunci când atacatorii au luat cu asalt, sâmbătă dimineaţa, apartamentul de la etajul al doilea de pe strada Askew.

Poliţia a fost chemată de către serviciul londonez de ambulanţă la proprietate în jurul orei 02.40 (04.40, ora României) şi a găsit victima inconştientă, prezentând răni grave.

În urma unei examinări post-mortem s-a stabilit că o rană la nivelul pieptului cauzată de un glonţ a fost cauza morţii bărbatului.

Vecinii au descris apartamentul ca fiind un loc cunoscut pentru traficul de droguri în zonă.

O femeie a spus sub condiţia anonimatului că fiica sa a văzut cum poliţia scotea din apartament genţi cu bani şi cu “o pudră albă”. 

Sursa: mediafax.ro

Românul Raul Rusescu a fost inclus de UEFA în echipa etapei după cea de-a treia fază a grupelor din Europa League. Cele două goluri reuşite pentru Osmanlispor în meciul cu Villarreal în 73 de secunde au fost de ajuns pentru ca atacantul să prindă primul "unsprezece" al celei mai bune echipe din această rundă.

Deşi Liga 1 se prezintă în această stagiune de Europa League cu două echipe, Steaua şi Astra, Rusescu este primul român remarcat de cei de la UEFA.

Cum arată "11"-le ideal al rundei a treia din Europa League: Handanovic (Inter) - Kongolo (Feyenoord), Dante (Nice), Brabec (Genk) - Konoplyanka (Schalke), Giuliano (Zenit), Pogba (Manchester United), Marlos (Şahtior) - Kalinic (Fiorentina), Hoarau (Young Boys), Rusescu (Osmanlispor).

Sursa: prosport.ro

Cartea de benzi desenate “Mon Bataclan” a lui Fred Dewilde, artist grafic, în vârstă de 50 de ani, descrie în imagini experienţa sa terifiantă din sala de concerte din Bataclan, în cursul nopţii de13 noiembrie 2015, când jihadiştii Statului Islamic au ucis 90 de oameni în timpul unui concert rock.

Fred şi Elisazac pe podeaua sălii de concert de la Bataclan, Paris. În viaţă, dar acoperiţi de sânge, palmele celor doi străini se ating în întuneric.

Aceasta este doar una din scenele noului roman grafic, “Mon Bataclan” (My Bataclan), desenat de Fred Dewilde, potrivit The Guardian.

Artistul este unul din supravieţuitorii carnagiului din cunoscuta sală de concerte din Paris, pe 13 noiembrie 2015, când jihadiştii Statului Islamic au ucis 90 de oameni în timpul unui concert rock.

Victimele au făcut parte dintr-un total de 130 de oameni ucişi de atacatorii şi militanţii înarmaţi cu bombe ai Statului Islamic în noaptea celui mai sângeros atac terorist petrecut în Franţa.

Dewilde, 50, îşi aminteşte atacul în imagini alb-negru, înfăţişând jihadiştii sub forma unor schelete cu feţe albe, mortale. Cartea, care include şi 22 de pagini cu relatări ale martorilor de la faţa locului, s-a lansat în Franţa, Belgia şi Elveţia, vineri.

În Bataclan, mulţimea de vineri seară se bucura de un concert al trupei californiene Eagles of Death Metal când au început împuşcăturile.

“Suntem o masă colcăitoare alcătuită din supravieţuitori, victime, răniţi, o masă a fricii ţipând terorizată”, a scris Dewilde despre acele momente. În acele momente, artistul îşi aminteşte că zăcea pe podea lângă un cadavru. “Conştientizez ceea ce mi se întâmplă. Sunt încă viu”, a scris acesta. “Un viu printre morţi.”

Alături de el este Elisa, o tânără femeie care a fost rănită. “Mi-ar fi putut fi fiică”, scris Dewilde. Cu vocea joasă, cei doi străini încearcă să îşi ofere mângâiere.

Ştiu că dacă ţipă, jihadiştii îi vor împuşca. “Ne detaşăm de teroarea din jur şi ne creăm o bulă de umanitate”, mai spune Dewilde. Chinul lor durează timp de două ore înainte să sosească poliţia. Dewilde nu este rănit fizic, dar îi rămâne „mirosul, gustul atrocităţii, al incomprehensibilităţii”.

Cea de-a doua parte a cărţii este intitulată “Living Again/ Trăind din nou”, dar acest proces al readaptării nu a survenit imediat pentru artistul grafic după evenimentele trăite.

“Are sens să mă spăl azi? Sau să mănânc? Nu mi-e foame”, scrie artistul într-o imagine. Tresaltă la anumite zgomote, îşi aminteşte că e incapabil să se concentreze la orice mai mult de câteva minute. Dar îi este recunoscător efortului familiei sale de a-l sprijini să depăşească trauma - “soţia mea m-a sprijini”, a declarat - şi puterii vindecătoare a umorului.

Chiar şi în Bataclan, îşi aminteşte Dewilde, a reuşit să îi soptească glume Elisei.

Procesul scrierii cărţii a fost şi unul cathartic, precizează acesta. “Întâmplător, am terminat desenele vineri, 13 mai. Şase luni mai târziu, chiar în ziua de 13.”

Artistul insistă că nu simte ură faţă de ceea ce s-a petrecut şi insistă pe faptul că musulmanii obişnuiţi nu trebuie să fie învinovăţiţi pentru seria atacurilor jihadiste care au zguduit Franţa începând cu ianuarie 2015.

Oamenii nu trebuie să “trăiască în perspectiva fricii de mulţimi, de non-alibil, de ceilalţi”, a scris Dewilde într-o reacţie de după atacul cu camionul din Nisa, în iulie, când un jihadist a ucis 86 de oameni din mulţimea care sărbătorea Ziua Bastiliei pe faleza din sudul Nisei.

“Duşmanul nu are culoare şi nu are religie. Duşmanul este fanatismul, firca, nebunia care conduce spre război.”

Sala din Bataclan se pregăteşte să revină cu concerte de luna viitoare, când Franţa va marca împlinirea unui an de la atacurile de la Paris.

Sursa: mediafax.ro

„Documentele încheiate de persoane juridice sau fizice române cu persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente se înregistrează la organul fiscal competent”, se precizează într-un comunicat al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).

Persoanele juridice române şi persoanele fizice rezidente „au obligaţia să înregistreze contractele/documentele încheiate cu persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente care execută pe teritoriul României prestări de servicii de natura lucrărilor de construcţii, de montaj, activităţilor de supraveghere, activităţilor de consultanţă, de asistenţă tehnică şi a oricăror altor servicii prestate în România, care generează venituri impozabile, conform art. 8, alin. (8) din Codul Fiscal”, precizează ANAF.

De asemenea, „aceeaşi obligaţie o au şi persoanele juridice străine care desfăşoară activitate în România printr-un sediu permanent/sediu permanent desemnat”.

Înregistrarea documentelor menţionate, indiferent de durata lor, se efectuează la organul fiscal competent, prin depunerea Declaraţiei 017. Contribuabilii mari şi mijlocii fac excepţie şi au obligaţia înregistrării documentelor la organul fiscal central competent pentru administrare.

În acest sens, arată ANAF, s-a întocmit „Proiectul de Ordin al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind procedura de înregistrare a contractelor/documentelor încheiate între persoane juridice române, persoane fizice rezidente, precum şi persoane juridice străine care desfăşoară activitate în România printr-un sediu permanent/sediu permanent desemnat, şi persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente”.

Sursa: mediafax.ro

Antrenorul român Constantin Gâlcă a fost prezentat oficial la echipa Al Taawon, din Arabia Saudită, unde va avea un salariu de un milion de euro pe sezon.

Constantin Gâlcă va fi ajutat la Al Taawon de Dumitru Uzunea, cu care a mai colaborat şi la Espanyol. Tehnicianul român care a reuşit în urmă cu două sezoane tripla cu Steaua, câştigarea campionatului, Cupei României şi Cupei Ligii, se va afla la a doua experienţă peste hotare, după ce în sezonul trecut a pregătit-o pe Espanyol Barcelona.

Antrenorul român, în vârstă de 44 de ani, a fost întâmpinat cu flori pe aeroportul din Arabia Saudită de oficialii echipei Al Taawon, formaţie care se află pe locul 11 în campionat, cu patru puncte acumulate după primele cinci etape.

Pe la clubul din Arabia Saudită au mai trecut trei antrenori români: Gheorghe Mulţescu (iulie-decembrie 2010), Florin Motroc (decembrie 2010 - decembrie 2011) şi Grigore Sichitiu (decembrie 2011 - aprilie 2012).

La Espanyol, formaţie pe care a preluat-o în iarna lui 2015, Constantin Gâlcă a avut 26 de meciuri, din care 8 victorii, 5 egaluri şi 13 înfrângeri, însă a reuşit să evite retrogradarea cu echipa catalană.

Constatin Gâlcă îl va avea sub comanda sa la Al Taawon pe Ricardo Machado, jucător care a evoluat în România la FC Braşov şi Dinamo.

Sursa: prosport.ro

Consiliul local Roman se întrunește, în ședință ordinară, joi, 29 septembrie. Pe ordinea de zi sunt doar 9 proiecte de hotărâre, dar – conform unei cutume – mai mult ca sigur că, în debutul ședinței, vor mai apărea câteva proiecte ”suplimentare”.

La acest moment este sigur că domnii (și doamnele) consilieri locali vor lua în dezbatere concesionarea unor terenuri, aprobarea inventarului  parțial al terenurilor proprietate privată a Municipiului Roman, desemnarea reprezentanților Consiliului Local în comisiile de concurs pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct la unitățile de învățământ din Roman, rectificarea bugetului local și efectuarea unor cheltuieli din acesta,  modificarea organigramei.

Se va mai supune dezbaterii consilierilor un proiect de hotărâre prin care, pentru copiii care domiciliază în adăposturile sociale din strada Fabricii și care învață  la școlile din oraș, să se asigure transport gratuit la și de școală. Propunerea vine ca urmare a constatării creșterii numărului de elevi din zona Fabricii care abandonează școala, părinții justificând faptul prin insuficiența resurselor materiale. Elevii pentru care urmează a se asigura transportul gratuit sunt luați în evidența Direcției de Asistență Socială ca fiind cu nevoi de protecție socială, iar Legea educației naționale prevede posibilitatea acordării de astfel de gratuități.

La proiectul privind efectuarea unor cheltuieli din bugetul local se propune alocarea a 12.000 de lei pentru desfășurarea activităților dedicate Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice, „inclusiv pentru organizarea unei mese festive, la care să participe persoane vârstnice din toate categoriile socio-profesionale și din toate comunitățile existente în Municipiul Roman (aproximativ 250 persoane)„.

La proiectul de hotărâre privind modificarea organigramei și statelor de funcții am descoperit că până acum Poliția Locală Roman avea un post vacant de  agent pază I cu studii superioare! Bine, postul e vacant, dar întrebarea care se pune este: de ce ar fi fost necesare studii superioare unui agent de pază??? Nu ar fi putut păzi o școală, să zicem, fără a avea o licență? Pe de o parte, bine că nu s-a ocupat până acum postul de către licențiatul avut în vedere, că ar fi putut apărea la concurs o persoană care să aibă și vreun masterat, două și atunci??? Pe de altă parte, bine că – prin hotărârea care se va aproba joi – postul se transformă într-unul de post vacant de agent pază IA cu studii medii, fiindcă, socotim noi, se poate păzi o școală știind doar ceva derivate și logaritmi, ceva literatură, oleacă de  chimie și fizică doar până la  capitolul ”Elemente de teorie a relativității restrânse”…

 

Sursa: mesagerulneamt.ro

Câteva zeci de mii de băcăuani au plecat la muncă în străinătate, în ultimii 20 de ani. Unii au reușit, alții încă muncesc să-și asigure un viitor, nu puțini s-au întors deja în țară. Succesul nu se măsoară neapărat în bani, ci și în cariera pe care și-au clădit-o de la zero. Un caz de succes este Mircea Iacobeț, fost jurnalist de televiziune în Bacău. În trecut, el a mai povestit în Ziarul de Bacău despre cum a văzut lumea muncind pe vase de croazieră, acum i-am solicitat să ne povestească aventura sa în Marea Britanie. Cum se obține un loc de muncă și cum te tratează angajatorii. Mircea Iacobeț ne-a răspuns pe larg, publicăm azi prima parte.

Londra nu este pentru cei slabi de inimă

Am să spun câteva lucruri despre locul meu actual de muncă și despre cum am ajuns să lucrez aici, dar n-aș reuși să fac o descriere cît de cât completă a situației fără să pun lucrurile puțin în perspectivă.

Așadar aș începe cu faptul că Londra nu este pentru cei slabi de inimă, dacă nu ești pregătit, dacă nu ești specializat, dacă nu stăpânești limba și dacă nu ești încrezător în puterile tale, orașul ăsta te scuipă ca pe un sâmbure stricat și sfârșești îngroșând rândurile păturii de jos a societății, alergând în fiecare zi după un job, locuind cu alți douăzeci de nefericiți la grămadă într-o casă cu două camere și trăind din muștar pe pâine și tutun ieftin la foiță, spălând astăzi mașini, mâine vase și, dacă ai baftă, poimâine împingând roabe cu mortar pe vreun șantier aiurea.

Nu mă înțelegeți greșit, munca e nobilă, te înalță, câteodată te liberează, așa că nu-i nici o rușine în a spăla vase, dacă nu ai mari așteptări de la viață.

În decembrie, se fac doi ani de cînd am aterizat în Londra, doar cu un costum și-o valijoară carry-on, umplută mai ales cu laptopul, aparatul foto și câteva lentile, gândind că dacă nu reușesc, măcar să mă aleg cu ceva poze de pus pe Facebook. La vremea aceea, aveam aproape 18 ani de experiență în domeniul audio-vizualului și eram chiar mândru de cunoștiințele mele extinse în mai toate aspectele acestei industrii, începând de la filmatul și editatul știrilor de televiziune, până la regia tehnică a unui show de tip Broadway, cu 15 dansatori și orchestră de 10 piese.

Timp de mai mult de zece ani, lucrasem ca Entertainment Technical Manager pentru cea mai mare companie de croaziere din lume și de cel puțin un an mă pregăteam pentru pasul acesta, studiind cam tot putusem despre Londra, cultura, politica și economia britanică, viața ca expat în UK, locuri de muncă, salarii, prețul locuințelor, nivelul și felul de trai, obiceiuri și, lucrul cel mai important, strângând bani pentru noul start-up.

Canalul Panama

Canalul Panama

Marea majoritate a românilor care se lovesc aici cu capul de pragul de sus o fac pentru că nu s-au pregătit absolut deloc în privința asta, cumpărând un bilet de avion și crezând că ”Anglea” îi așteaptă cu brațele deschise.

La recomandarea unui prieten vechi, fost coleg de la una din televiziunile prin care am lucrat în România, AVMI, cea mai puternică firmă de Audio-Visual din UK și în urma unui interviu via Skype, a fost destul de amabilă să mă invite pentru un interviu final la sediul lor din Londra, în vederea angajării mele ca audio-video tehnician într-una din băncile renumite din districtul financiar al metropolei.

Ca o mică paranteză, trebuie să menționez că domeniul serviciilor este unul din cele mai dezvoltate domenii din economia britanică. De exemplu, o instituție bancară nu are în personalul ei un chef de cuisine sau ospătari, personal pentru curățenie sau tehnicieni audio-video, așa că angajează firme specializate care se ocupă de aceste aspecte secundare ale unei bune funcționări a instituției. AVMI exact asta face, începând cu proiectarea și construirea sistemelor complexe audio-video și până la operarea acestor sisteme cu ajutorul personalului propriu specializat.

Interviul a avut loc la sediul băncii, pe 5 decembrie 2014, după o noapte în care am învățat febril atât cât am putut de pe Internet despre video și teleconferințe, un domeniu în care nu aveam nici măcar un gram de experiență, dar care era baza activității unui tehnician video într-o asemenea locație.

Nu vreau să intru în prea multe amănunte, dar am ieșit după o oră și jumătate, fiert și epuizat, încrezător totuși că am impresionat plăcut pe cei doi directori care m-au intervievat.

National Insurance Number

A doua zi am primit un email de la firma AVMI prin care mă anunțau despre succesul meu total de la bancă și mă invitau la sediul lor pentru un interviu final și pentru formalitățile de rigoare, cerându-mi-se printre altele să aduc două documente obligatorii pentru angajare, așa numitul National Insurance Number și de asemeni numărul de cont al unei bănci din UK, folosit pentru plata salariului.

Cum eram venit de doar două zile, bineînțeles că nu posedam nici unul din aceste documente așa că am ajuns la ultimul interviu cam dezumflat și cam lipsit de speranță. Cu toate acestea am reușit să impresionez și pe angajatorii mei de-facto, așa că atunci când au aflat că nu dispun încă de actele necesare, au pus jobul oferit în stand-by și au spus că mă așteaptă două săptămâni până îmi fac actele.

trafalgar-square

Trafalgar Square

Din nefericire, socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg și, datorită sărbătorilor de iarnă care a trimis în vacanță mulți lucrători guvernamentali, actele mele au sosit abia după o lună. Asta a dus bineînțeles la pierderea poziției oferite, numai că se pare că firma a fost impresionată destul de mult de experiența mea, așa că mi-a fost imediat oferit un alt job, fără interviu, similar cu cel pierdut, dar plătit puțin mai prost.

În februarie 2015 am devenit astfel Cover Technician în cadrul AVMI, principala mea îndatorire fiind să înlocuiesc temporar tehnicienii bolnavi, aveau zile libere sau care erau în concediu, sau să acopăr diverse funcții necesare în evenimentele audio-video ale clienților firmei.

Cam tupeist după numai două luni, nu-i așa?

Pentru aproape două luni am avut ocazia să lucrez în unele din cele mai renumite locații financiare și nu numai din Londra, printre care aș aminti Citi Bank, Deutsche Bank, UBS, Bloomberg, BlackRock sau British Telecom Tower, adunând de peste tot tone de aprecieri și mulțumiri pentru aportul meu profesional și clar superior multora dintre colegii mei.

Pare că mă laud, dar chiar așa a și fost, iar asta m-a împins să vreau mai mult, așa că, aflând de eliberarea unei poziții în echipa de audio video ingineri a firmei am cerut firmei o renegociere a salariului și a rolului meu în firmă. Cam tupeist după numai două luni, nu-i așa?

N-am fost surprins așadar atunci când am fost invitat practic a doua zi la firmă pentru un alt interviu, care s-a transformat în două interviuri pe parcursul unei săptămâni și a culminat prin promovarea mea ca Test & Commissioning Engineer al Departamentului Operații…

Nu mi-a trebuit mult să realizez că mă legasem la cap fără să mă doară, pentru că nu eram prea bine pregătit profesional pentru acest rol, dar nici nu mai putea da înapoi. Ca să înțelegeți, dintr-un foarte bun user al unui sistem audio-video, oricât de complex ar fi fost el, video-conferință sau broadcast de televiziune, devenisem brusc un builder, un implementator de sisteme audio-video și nu oricare: jobul meu era să configurez, să testez și să aprob instalarea sistemelor audio video construite de echipe întregi de proiectanți, de ingineri, de constructori-tehnicieni etc.

Drept să spun, pentru primele două luni am fost complet pierdut într-o lume ciudată și străină, aveam impresia că 18 ani de experiență de care eram așa mândru pot să-i arunc liniștit la gunoi, pentru că numic nu mai semăna cu ceea ce știam. Nu mai conta că pot filma profesional cu orice cameră, că pot edita non-liniar în cel puțin 5 aplicații majore, că am talent în motion-graphics, că pot ”face” sunet live la o orchestră de 15 instrumente sau regiza un broadcast live de televiziune, toată experiența asta a pălit dramatic în fața noilor cerințe…

Iată o mostră a responsabilității cu care m-am trezit pe cap: să zicem că un client foarte important, Bank of America de exemplu, comandă un sistem complet broadcast, plus video conferință și prezentare în auditorium, un sistem care se ramifică în zeci de locații pe câteva etaje ale aceleiași clădiri.

Timp de luni de zile se poartă discuții, se fac estimări, se iau decizii, apoi alte luni de zile se proiectează sistemul pe hârtie, după care se construiește în cîteva săptămâni. La final, toată hardughia asta ajunge la mine, iar eu trebuie să măsor, să verific, să updatez, să configurez, să programez și să testez acest sistem, astfel încât, după alte cîteva săptămâni de instalare la locația clientului, băgat în priză trebuie să meargă!

Ce să zic, am fost cam depresiv câteva luni bune, dar încetul cu încetul am învățat, m-am cerut la cursuri de specializare (care costă imens și care mi-au fost oferite gratuit de către firmă), obținând tot felul de certificări și diplome, devenind astfel în scurt timp un bun specialist în sisteme de integrare, de transport și de control audio-video, într-un final cam întârziat toate în jurul meu începând să capete sens și să formeze un tot unitar.

A trecut așa un an de când mi-a fost oferit rolul de Test & Commissioning Engineer, timp în care am lucrat cu zeci de proiecte și de sisteme ale unor mari companii, recunoscute pe plan mondial, sisteme care au ajuns în locația lor finală în New York, în Paris sau Geneva, Sydney sau Taipei, Roma și Varșovia, dar cele mai multe în Londra sau prin celelalte orașe din Marea Britanie.

Unele sunt sisteme mici și simple, altele mari și complexe, dar toate au o etichetă pe undeva prin măruntaiele lor semnată Alex M. Iacobeț, care dovedește că sunt bune de lucru!

Dar viața nu-i făcută numai pentru a merge la muncă și trebuie să te gândești și la latura personală. Pe scurt, eu și logodnica mea (originară din Slovacia și lucrând ca arhitect) am hotărât că trebuie să face un efort să cumpărăm o casă sau un apartament, pentru că aici în Londra chiriile sunt enorme… noi locuim în Wimbledon și plătim chirie lunară pentru o casă în jur de 1.400 de lire sterline și probabil că am plăti similar pentru o rată la bancă dacă am face un împrumut să cumpăram ceva.

Dar și prețurile sunt de pe altă planetă, un apartament cu un dormitor, un living room, bucătărie și baie, undeva pe la periferii, ajunge la 300.000 de lire sterline și vorbesc de ceva modest.

Ei, la vârsta noastră, ca să obținem un împrumut de valoarea asta în bancă, trebuie să dovedim că avem salarii suficiente să ne putem permite pasul acesta. Ca urmare, am cerut firmei o renegociere a salariului sau a poziției, explicând motivul și minimul de salariu necesar. Mi s-a explicat scurt și concis că bugetul companiei pentru rolul deținut de mine este foarte puțin negociabil și deja am atins maximum de salarizare, iar eu am replicat la fel de scurt că va trebui să caut în altă parte.

Mi-am refăcut CV-ul și m-am înscris la câteva agenții de lucru specializate, care în scurt timp mi-au găsit destul de multe oportunități, de a trebuit să-mi iau concediu ca să pot ajunge la toate interviurile aranjate. Partea dificilă este că în Londra te bați cu cei mai buni dintre cei mai buni, veniți de prin toată lumea și mai ales din Europa, așa că într-o primă fază am cam dat chix, nu pentru că nu eram pregătit, dar pentru că am atacat interviurile cu prea multă nonșalanță și durere de spate, nici eu nefiind sigur de ce vreau.

Continuarea articolului pe zdbc.ro

Arhiva Iasi TV Life

« December 2018 »
Mon Tue Wed Thu Fri Sat Sun
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
31